Festival

Festival. Această manifestare ocazională artistică, cu caracter de sărbătoare, câștigă tot mai mult teren în ultima vreme în ceea ce privește opțiunile de petrecere a timpului liber. Și de ce nu? Majoritatea sunt in aer liber, e ocazia perfectă să te vezi cu prieteni care au aceleași gusturi muzicale cu tine, fără prea mulți outsideri. Ok, mai vin și oameni doar la băgare în seamă, ca să dea bine check in-urile pe facebook, dar majoritatea sunt acolo pentru muzica sufletului lor.

Mai mult, ai șansa să evadezi pentru o zi sau mai multe de la obișnuitul tu. Poți să porți body-ul ăla cu care în mod normal îți era un pic rușine să mergi și la piscină, poți să iei pantalonii scurți fără să te mai stresezi că te critică cineva pentru punctul ăla de celulită, sau, și mai bine, dacă mergi cu prietenii, puteți avea o temă și să fiți toți super eroi, școlărițe, animăluțe sau ce-o mai fi. Eu recunosc că sunt plictisitoare din acest punct de vedere. Îmi iau mereu haine largi și comode, care să nu apese pe burtă și să am nevoie cât mai rară la baie, căci la astfel de evenimente mersul la budă poate fi o adevărată aventură și te costă uneori și jumătate de concert.

Pe lângă toate astea, muzica….e cireașa de pe tort. E deja lucru știut că muzica transmite emoție către creierul uman și poate schimba o stare de spirit în câteva secunde. O oră de muzica ta preferată e de-a dreptul tratament la psiholog.

Bine, acum vorbește idealista din mine. În realitate, știu că la mijloc mai stau și alcoolul care dezinhinbă și, uneori, poate și ceva substanțe interzise. Cu toate astea, nu pot spune că m-am simțit vreodată în pericol la un festival. Atunci când lumea se strânge pentru aceleași trupe, și crede-mă, e foarte tare să vezi cum se strâng zeci de mii de oameni din zeci, sute de țări diferite, cu vârste între 18 și 55, pate 60 de ani, toți veniți pentru aceiași artiști, nu te mai interesează să fii nici violent, nici agresiv și nici măcar pus pe rele. Vrei doar să te simți bine.

În ultimii patru ani, am bifat următoarele festivaluri: am mers la prima ediție Electric Castle în 2013, în 2014 am mers la Primavera Sound în Barcelona și la Summerwell în București, în 2015 am ajuns la Rock Werchter în Belgia, iar în 2016 am bifat evenimente locale în București, cum ar fi Bucharest Green Sounds Festival în Herăstrău, unde au cântat, printre alții, Mad Caddies și Vița de Vie. În 2016 încă ne refăceam bugetele după mutatul la apartament nou.

Anul acesta, în 2017, am ajuns la Nos Alive, în Lisabona. Țelul principal a fost să vedem Foo Fighters live, căci în 2015, Dave Grohl, solistul, s-a găsit să își rupă piciorul pe o scenă din Suedia și nu a mai ajuns la Rock Werchter. Artiștii ăștia 🙂

Și a meritat! Foo Fighters există ca trupă din 1994. Eu am făcut cunoștință cu ei cam în același timp când l-am întâlnit pe Neil, adică prin 2014. Mi-a spus că este una dintre trupele lui preferate de când se știe el, așa că am zis să le dau și eu o șansă. A fost dragoste la prima ascultare. Hit-uri precum Best of You, My Hero, Learn to Fly, parcă mă trezeau din orice stare de somnolență de după amiază petrecută la birou. Și să îi văd live a meritat toată așteptarea. Au cântat mai bine de 2 ore, timp în care solistul a interacționat din plin cu publicul, multe trupe faimoase nu prea socializează așa mult cu audiența, iar sonorizarea perfectă de la festival a făcut să am piele de găină non stop cât am stat la concert. Dacă i-ai mai ascultat vreodată, te invit chiar să dai play concertului de peste 2 ore din Portugalia, deși nu se compară cu experiența live.

Muzica e parte din noi. Creștem cu cântece de leagăn, apoi legăm prietenii și dansăm la petreceri date cu clasa, îți aduci aminte sigur ce melodie ascultai când te gândeai la prima iubire, dar și ce melodie dădeai pe repeat când v-ați despărțit. Știi perfect ce ritmuri te fac să te simți mai bine într-o după masă mohorâtă și, câteodată, te trezești cântând așa..doar pentru că ești happy. Și asta este minunat, să ai un instrument aproape gratis la îndemână care să îți lumineze ziua. Te las cu o melodie care îmi place mie, că să termin așa, cu stil 🙂