De când cu sarcina asta, pot spune ca am devenit mult mai organizată decât eram înainte. Mă rog, sau fac tot posibilul să mă asigur că nu uit să fac ceva super important. Îmi notez în agenda de la birou fiecare idee pe care o am, am un tracker super actualizat cu ce traininguri s-au ținut, ce urmează să se livreze, cu ce participanți, îmi notez în telefon orice programare pe care o fac la medic, îmi notez ce pagini am trimis la printat pentru noul curs de limba suedeză, iar în ultimele zile am început să creez o listă cu lucruri esențiale care trebuie să se găsească în casă până se decide piersicuț să părăsească burtica.
Să nu crezi că fac asta din vreun exces de zel, ci mai degrabă dintr-un instinct disperat de a-mi duce la bun sfârșit cât mai multe activități și proiecte. Altfel, am momente când am creierul în ceață și nu mai știu nici de la mână pănâ la gură în ce sală am un meeting. Îmi si zice aplicația de sarcină pe care o folosesc, BabyCenter, că în sarcină, femeia devine ușor amețită și nu mai știe exact ce și cum. Practic, momentele alea când intri într-o cameră și nu reușești să îți amintești de ce ai bătut drumul până acolo sunt din ce în ce mai dese. Mai adaugă și un centru de greutate ușor schimbat, datorat burticii în creștere, deci ce eram eu cam împiedicată și necoordonată, acum intru în uși și merg mai în zig zag ca niciodată.
Cică să mă liniștesc, căci toată starea asta de mamnezia sau pregnancy brain sau cum i s-o mai spune, e mai degrabă din cauza lipsei de somn de care mai sufăr, de gânduri multe și noi pe care nu le aveam înainte și de anxietăți în general.
Așa că asta fac, mă liniștesc singură, încerc să îmi asigur un somn liniștit măcar 6 ore pe zi, mă plimb cât pot în aer liber, să mă oxigenez și acasă nici nu prea mai fac foarte multe lucruri, ci prefer să petrec timp împreună cu un soț care este mai mult decât înțelegător și săritor să mă ajute să mă simt cât mai relaxată. Și în general, prefer să rămân ancorată în prezent, că viitorul oricum o să se întâmple el 🙂