Marea Pauză

Prima dată când m-am angajat, nu aveam 20 de ani împliniți. Era un birou micuț, numai cu colege femei, iar eu eram super încântată că deja începeam să îmi folosesc cunoștințele de limba suedeză. Apoi am fost trainer de limba engleză, activitate ce mi-a îmbunătățit enorm abilitățile de comunicare și de a fi mai amabilă dimineața, căci aveam cursuri care începeau și la ora 8. Crede-mă, e o provocare numai să arăți entuziasm și voie bună la ora aia, d-apoi să și predai engleză unor oameni care erau și cu 15 ani mai în vârstă decât mine.

La 21 de ani am făcut cunoștință cu multinaționalele și de acolo nici nu mai știu cum a trecut timpul. A fost un traseu frumos de învățare și dezvoltare și acum, 10 ani mai târziu, cu mândrie spun că sunt exact unde îmi doresc să fiu.

În aproximativ 10 ani de muncă, cred că cel mai lung concediu al meu a fost de 14 zile legate. Nu mă plâng, nu e ca și cum nu m-am plimbat, ba din contră, am tot vizitat și m-am distrat cât cuprinde. Relația mea cu munca, indiferent că a fost în corporații, ONG-uri, firme mai mici și mai mari, a fost o constantă în ultima decadă din viața mea.

Doar că iată-mă ajunsă la momentul în care mă așteaptă o pauză mai mare…de aproximativ doi ani așa. Și deși sunt perfect conștientă că aventura ce urmează va fi unică, specială și minunată, mai mult, e o șansă care nu se oferă în prea multe țări din lumea asta, rațiunea mea e puțin șocată de schimbare. Astfel se face că săptămâna asta mi-am luat la revedere de la colegi, de la birour și de la zona de nord a capitalei în care voi ajunge tot mai rar cel mai probabil. Am zis să închei în glorie, așa că am pus și o sesiune mică de training în calendar în prima parte a zilei. Mi se pare ciudat să aduci prăjituri și să mai primești și cadou pentru că pleci în concediu, dar pe de altă parte parcă altfel nici nu puteam să plec.

Eu mi-am schimbat managerul și cumva și echipa cu doar 4 luni în urmă, rămânând totuși în același departament. Așa de bine am fost primită și așa ce m-am bucurat să dau de colegi noi deschiși să mă cunoască mai bine și să mă lase și pe mine să îi descopăr, că parcă plecarea de la birou cu atât m-a făcut mai nostalgică.

Așa că, iată-mă acum, cu câteva zile înainte de Crăciun, revizuind lista de cumpărături pentru bebe, trebuie să cumpăr treptat în ianuarie, ca să nu mă plictisesc, făcând o listă cu filme și seriale la care să mă uit și căutând rețete de mâncare ușor de făcut, căci ce crezi, stând acasă, nu o să mai am acces la nici o cantină, așa că va trebui să supraviețuiesc gătind de una singură. Poate ajung chiar să și scriu mai mult și mai des, acum că voi avea ceva mai mult timp la dispoziție 🙂

Sursa foto: Alexandru STAVRICĂ – Unsplash