Home

Când te grăbești, orice se poate întâmpla se va întâmpla. Cam așa parcă zice una dintre legile lui Murphy.

De o lună îl pândesc pe omul minunat care mă tunde, să mă poată primi. În sfârșit, îmi zice să vin joi la ora 3. Deși nu cea mai fericită oră sau zi, am spus că nu am cum să ratez momentul. Doar nu mă mai tunsesem de șase luni și simțeam o nevoie disperată să aibă și părul meu formă din nou. Oi sta eu 90% din timp în casă, dar sunt o lady până la urmă. Așa că l-am rugat pe soțul din dotare să îl păzească pe Ionas cât fug de acasă câteva ore. Și dacă tot plecam, am zis să rezolv și cu o procură la notar, că era nevoie.

Zis și făcut. Vine ziua de joi, bebelușul parca și-a activat radarul care spunea că eu vreau să plec de acasă. A dormit doar cât să apuc să fac ceva rapid de mâncare. În rest, numai chef de socializare a avut și numai chef de stat la pieptul meu, mâncând sau nemâncând, dar să stea acolo musai (a se citi brațe blocate, nici o șansă să mișc altceva prin casă). Am plecat de acasă cu inima îndoită, căci nu mâncase cine știe ce și de dormit nici atât, dar am zis ca o supraviețui soțul cu el.

Ajung la notar, optimistă că voi termina repede, căci trimisesem actele necesare pe email. Pentru că petrec foarte mult timp în casă, nu am bani cash, căci nu prea am la ce să îi folosesc. Așa că am presupus că voi plăti cu cardul. Dar ce sa vezi, pos-ul nu avea semnal. Alerg disperată până la primul atm din cale, nu era funcțional. Fug repede înapoi la notar, explic situația și resemnată mă pregătesc să plec, dar mi-au zis că pot veni să achit în ziua următoare și că mai bine să iau procura dacă tot era gata.

Hiuh, ușor în întârziere, dar măcar am rezolvat ceva! Plec în grabă spre metrou, și în ciuda trotuarelor necurățate de zăpadă și gheață atât la mine în Popești Leordeni cât și central, pe strada Paris, reușesc să ajung la timp.

În timp ce părul meu recăpăta volum și formă, afară codul portocaliu s-a decis să pornească mai din timp. Abia am reușit să găsesc un uber, am plătit dublu decât ar fi costat în mod normal, dar așa am reușit să ajung acasă, fiind plecată cam trei ore jumate în total.

Daaar, totul e bine când se termină cu bine. Se pare că nu numai eu am fost epuizată la sfârșitul zilei, dar si micul Ionas care nu dormise mai deloc pe zi. Așa că a dormit nestingherit aproape toată noaptea și m-a lăsat și pe mine să mă refac. Mai mult, dacă mă programam vineri așa cum voiam eu, nu știu dacă mai ajungeam, având în vedere vremea de afară.

Ce vreau să zic cu toată povestea asta? Când plănuiești un răsfăț, bucură-te de el cu toată inima. Cu cât ești mai pe fugă și te mai simți și vinovat(ă) că ai îndrăznit să programez timp strict pentru tine, cu atât astrele se vor alinia mai împotriva ta. Așa că bucură-te din plin de momentele astea și îți garantez eu că metroul o să vină mai repede, uberul o să coste normal și străzile vor fi mai prietenoase.

cris-dinoto-319209-unsplash

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s