Astăzi, newsfweed-ul meu a fost foarte încărcat cu postări de la semimaraton, ba două persoane au participat și la competiții similare în UK. Și uitasem că azi e programat semimaratonul, deși acum ceva ani am participat și eu la el, la proba cea mai scurtă. Așa că mai întâi, felicitări din inimă celor care au ales să aibă parte de o duminică activă în alergare. 🤗
Ca un făcut, azi a fost prima vizită la o sală de sport, după aproape un an în care nu am mai făcut mișcare controlată și constantă. Înainte să rămân însărcinată, ajunsesem să merg constant la sală și eram tare mândră de abdomenul meu, dar și de starea generală de bine în care mă aflam.
Începutul de sarcină a fost mai problematic, așa că mi s-a interzis mișcarea de orice fel în primul trimestru. Apoi, eu am fost o fire activă de fel, am mers la birou până cu nici două săptămâni înainte să nasc, dar sarcina tot sarcină, poftele tot pofte (cartofi prăjiți, brânzeturi, murături), apoi cezariana, apoi perioada de recuperare, apoi nopți nedormite, dulciuri multe, astfel că m-am trezit cu picioarele mai grase și mai urâte decât înainte de sarcină.
Am început să mănânc mai organizat de aproximativ o lună, merg foarte mult pe jos cu Ionas la purtător, dar spatele meu cerea altceva.
Așa că azi, cum m-am trezit, am exprimat dorința de a avea o oră permis de voie la sală. Cum a fost? Greu tare! Mă apucaseră niște transpirații și niște înțepături, de nu știam ce e cu mine. Sala este una nouă, aproape de casă, și neștiind ce să fac, am zis să merg la o prietenă veche, banda de alergat. Cei 2 km parcurși au fost cu greu încheiați, dar am zis că măcar atât să fac și eu. Dar pe lângă durerea fizică, pot spune că după vreo 15 minute în care gândul meu era la ce or face băieții în casă sau la ce să gătim pentru prânz, gândurile mele au început ușor ușor să se limpezească și chiar am ajuns la o stare de relaxare mentală, ce de mult nu am mai avut.
Îmi propun ca la maratonul București din octombrie, să mă simt pregătită pentru alergarea de semi, de 21.5 km sau cât o fi ea. Și sper ca la fiecare vizită la sală, fie ea și numai de weekend, că deocamdată nu prea am cum altfel, să tot măresc distanța și viteza. Așa să îmi ajute Pluto în retrograd! 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 