Home

Tocmai am venit de la un curs de prim ajutor pentru copii cu vârsta între 0 și 3 ani. Am decis să particip la o astfel de sesiune nu numai pentru că se aproprie diversificarea și voiam să fiu cât mai informată despre ce se poate face în caz de înec sau sufocare, dar și pentru că mi-am dat eu seama că sunt mamă de băiat și că e posibil să trec prin multe încercări ce mă vor scoate din aria mea de confort. Eu toată copilăria am avut o singură dată genunchii juliți și odată mi-a prins mama degetul mic la ușă și mi-a căzut unghia. În rest nu tu arsuri, intoxicații, căzături urâte și altele.

Dar generația nouă e mai zgubilitică decât eram eu, mai mult, eu sunt mai toată ziua singură cu Ionas acasă, așa că dacă ar fi o urgență, sper ca prin informațiile dobândite să rămân stăpână pe situație și să știu ce am de făcut.

Cursul la care m-am înscris a fost livrat de către Doamna Doctor Pediatru Roxana Hristianovici. Din start, m-am simțit foarte bine în preajma dumneai, pentru că a abordat temele într-o manieră familiară, prietenoasă, folosind analogii din viața de zi cu zi pentru a ne ajuta să înțelegem cum funcționează corpul unui bebeluș. Nu e ușor să vezi câte nenorociri se pot întâmpla expuse pe un slide și apoi să îți imaginezi copilul tău în acea situație. Nu numai că noi, cei din sală, ne mai făceam ba palizi, ba oftam din greu, ba mai și înghițeam în sec. De exemplu, la sfârșit am exersat manevre de salvare de la sufocare și de resuscitare. Păi eu numai când mă uitam la păpușa aia mă lua cu transpirații, d-apoi să fac asta pe un trupușor real. Dar dumneai reușea să expună lucrurile în mod firesc și să ne demonstreze că soluțiile sunt foarte la îndemână.

Cel mai util lucru din acest curs mi s-a părut lista cu spitale specializate și adresele lor, ca să te poți orienta din timp, să știi cât îți poate lua să ajungi la ele în caz de urgențe.

Nu voi prezenta tot ce s-a discutat la curs, în schimb voi spune câteva concluzii pe care eu mi le-am notat și de care cred că ar trebui să ținem cont toți părinții, bunicii, dădacele, cadrele didactice și toate persoanele care au în îngrijire copii mici:

  • Creierul este organul ce nu poate fi înlocuit. În caz de lovituri, fiți sinceri cu voi în legătură cu ora, înălțimea, condițiile în care s-a petrecut impactul și rugați oamenii care au grijă de copii să vă dea toate aceste detalii. Decât să implantați frica, mai bine încurajați dialogul deschis, astfel încât viața copilului să nu fie în vreun pericol.
  • Timpul poate fi cel mai bun aliat și cel mai de temut dușman. De aceea e bine să știi unde să te prezinți, ce să faci sau unde să suni în caz de orice. Nu zice nimeni să fii guru, dar sunt niște minime informații care te pot ajuta. De exemplu, în caz de intoxicare, există un număr de telefon unde poți suna și unde răspunde un medic de gardă de la Spitalul Grigore Alexandrescu, iar așa ți se poate indica ce ai de făcut până să ajungi la spital. Unde mai pui că este o sursă veridică în comparație cu internetul.
  • Foarte foarte foarte multe cazuri de la camera de gardă se petrec în acele 30 de secunde de neatenție. Te-ai întors o clipă și a căzut. Ai lăsat geanta pe jos, aveai niște medicamente în ea și brusc s-a golit un flacon. Ai uitat pahare cu alcool pe masă și cel mic a avut grijă să le savureze pe toate. O singură dată nu ai pus dezinfectantul de baie la locul lui și atunci l-a înșfăcat și a tras o dușcă. În loc să mănânce stafidele, s-a gândit că e mai amuzant să le bage pe nas. A greși e omenește și accidente vor exista mereu. Nu ne vom putea ține copiii într-un clopot de sticlă și nici nu vrem asta pentru ei. Micii exploratori trebuie să încerce, să se joace, să învețe, iar toate astea vor veni la pachet cu julituri și altele. Nu e nici un capăt de lume, tu nu ești o mamă rea sau un tată neatent. Pur și simplu, lucrurile astea se întâmplă, așa că mai bine să ne pregătim cu un minimum de informații despre ele.

În concluzie, repet că vă încurajez să participați la un astfel de curs dacă sunteți în preajma copiilor și nu prea aveți habar ce și cum, așa cum eram eu. Îmi doresc din suflet să nu am nevoie vreodată să pun în practică învățăturile de azi. Dar realist vorbind nu știu cât este de posibil acest lucru. Așa că tare mă bucur că am ales să încep weekend-ul cu trei ore de informare și conștientizare. Urmează lectura despre diversificare. Revin cu concluzii de acolo!

help

Sursa foto: sydney Rae – Unsplash

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s