-Hai să comandăm uberul ăla, că dacă mai stăm mult, eu nu mai plec deloc!
-Bine, honey!
Până să ajungem la lift, deja aveam ochii în lacrimi. Până la parter, plângeam de-a binelea. La colțul blocului, deja îmi era dor de el. Stai cu o ființă zi noapte timp de 6 luni și deodată decizi să iei o pauză. Ce-o fi fost în mintea noastră să plecăm de acasă și să îl lăsăm acolo nu știu.
Până la aeroport, ne-am mai calmat puțin. Vorbesc la plural pentru că nici soțului nu i-a picat ușor plecarea. Asta e, ne-am zis, există o prima dată in toate și chiar aveam nevoie de puțin timp și pentru cuplul din noi, după ce jumătate de an am trăit în trio. Bașca au sosit și prietenii noștri curând la aeroport, așa că am început repede să râdem și să ne simțim mai bine.
Au urmat trei zile de plimbare, mâncare și bere bună în Atena. Scopul plimbării a fost de fapt concertul Arctic Monkeys, care a mers la casa sufletului. Altfel, din cauza căldurii excesive, nu am prea avut chef de umblat si vizitat chestii, așa că am preferat să stăm relaxați la câte o terasă și să ne bucurăm de delicii grecești.
De câte ori vorbeam cu mama, mi se punea un gol în stomac și mi se făcea un dor nebun de miculeț și începeam să număr orele până ne întoarcem acasă. Dar, recunosc, a fost superb să dorm neîntrerupt noaptea. Să ne culcăm la 4 dimineața fără să fim ingroziti că o să avem nevoie de energie ziua următoare. Să fim noi doi după atâta timp.
Mai mult, cred că le-a prins foarte bine și bunicilor și lui Ionas sa petreacă mai mult timp împreună. Mi se părea că s-a invățat foarte mult cu noi și era super reticent la a sta și cu altcineva, dându-mi și mie o stare de anxietate astfel.
Ce-i drept, stau în aeroport acum și mă gândesc cum o sa reacționeze când vom intra in casă. O să râdă, o să plângă, o să mai vrea să stea la piept? Vă anunț eu:)
Alexandra Clark (Chițu) 