Acum ziceți și voi dacă e drept ce se întâmplă. Nu că vreau statuie de mama eroină. Dar eu stau cu el 99% din zi, îl schimb, îl hrănesc, îl plimb kilometri întregi pe zi, mă joc cu el, îi citesc, îl alin dacă e supărat, îi pregătesc mâncarea să fie fresh, îi spăl, îi calc, fac research pe internet și prin cărți despre parenting, despre jocuri, despre jucării, despre accesorii, îl spăl, îl adorm, îi cânt, îi dansez.
Și vine soțul acasă într-o seară, îi repetă de câteva ori un joc din degete și buze, și mândrul se decide să îl imite. Și cu câtă determinare îl imită de atunci, cântă din buze și degete peste tot. Eu repet sunetele de animale din carte de 13213425 de ori pe zi, soțul zice cucurigu de câteva ori și îl auzi și pe miculeț zicând cucu în vocea lui absolut adorabilă.
Toate ca toate, dar dacă începe și zice primele cuvinte în engleză, eu chiar îmi iau jucăriile și plec😄. Sunt eu singura mamă puțin geloasă? 😅
Alexandra Clark (Chițu) 