Mâine este ziua mea de naștere și pentru prima dată de când mă știu, abia dacă am menționat acest lucru, nu am plănuit absolut nimic și nu am nici măcar chef de nici o petrecere.
Cei ce mă cunosc știu că acest lucru e total atipic pentru mine. Eu încă din octombrie îmi făceam lista cu invitații și mă gândeam la posibile locații unde as putea sărbători. Acum, mă simt doar obosită. Parcă îmi vine chiar să mă și ascund puțin.
Iubesc rolul de mamă, simt că zilele cu Ionas decurg natural, ne jucăm, mâncăm împreună și când este și soțul acasă, e și mai mare veselia. Dar, pe de altă parte, îmi este dor de rolul de femeie. Nu că aș fi ultima neîngtijită, dar încă nu găsesc energia să fac sport, mă dor toate oasele, la cosmetică ajung în cel mai fericit caz o dată la două luni aproape. Am făcut niște cearcăne imense, parcă mi s-au accentuat ridurile și părul meu albește cu o repeziciune înfricoșătoare. Sunt conștientă și că exagerez puțin realitatea și că nu e chiar așa tragică situația, dar mi se pare un an ciudățel în mare. Parcă am și uitat cum era viața de corporație, nu îmi amintesc cum era să merg la birou în fiecare dimineață. Cel mai greu îmi este cu nopțile nedormite, Ionas încă se trezește des, se pare că acum sunt dinții de vină, iar eu ziua nu pot să dorm. Mi se pare că nu mai percep realitatea așa cum e, în principiu pentru că sunt foarte obosită. Fix zilele astea, am dat o comandă greșită online, am pierdut tichetul de parcare la mall și am vărsat făină prin toată bucătăria. Fix acum, când sunt în prag de aniversare și, evident, mai sensibilă 🙂
Lăsând drama la o parte, am un presentiment că anul acesta va fi unul deosebit. Îmi doresc să am suficientă maturitate să aleg cum vreau să decurgă profesional viața mea. Vreau să învăț și eu ceva nou, să nu fiu doar eu cea care îi învață pe alții. Vreau un 32 de care să îmi amintesc toată viața!
Mai e cineva pe aici cu drame existențiale în jurul zilei de naștere? 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 
Leave a reply to Alexandra Chitu Cancel reply