Home

Mă uit la el și mă minunez constant de repeziciunea cu care se dezvoltă acest om mic. Azi se întinde la un raft și e supărat că nu ajunge la el, mâine a găsit o cale să ajungă acolo. Nu i-am luat premergător, și-a făcut el rost. A întors o cutie și a început să o împingă prin casă. Râde mult, ne ceartă când nu prestăm conform așteptărilor lui și este foarte șugubăț deja.

Călătoria noastră ca părinți ni se pare de departe cea mai fascinantă experiență. Ne plângem și noi uneori că suntem extrem de obosiți, că am vrea să mai petrecem ceva timp doar noi doi, dar realitatea este că nu ne imaginăm altfel viața decât cum este acum.

Și dacă sunt părinți la început de drum care ajung pe pagina asta, sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le împărtășesc, sfaturi sau recomandări, concluzii la care am ajuns în urma acestor 11 luni.

De departe cea mai ‘challenging’ (poți să scoți mama din corporație, dar nu poți să scoți corporația din mamă) este perioada de 0-3 luni. Nu fizic neapărat. Știți vorba aia cu peștele de la cap se împute? 😀 E, așa și cu părințeala. Mare grijă trebuie avută la starea mentală și sufletească în care vă aflați. De ce?

În primul rând, nu o să știți ce v-a lovit. Toată literatura de specialitate, toate cursurile de puericultură, prim ajutor pentru copii, bloguri, grupuri pe Facebook, nu vă vor pregăti pentru caruselul emoțional ce urmează când veniți cu copilul acasă. Nu în spital, acolo sunteți cât de cât relaxați că e cineva care știe ce e de făcut. Acasă, când ajungeți cu bebelușul și începe să plângă prima dată, acolo lovește panica. Noi când am venit acasă cu Ionas, nu aveam biberoanele sterilizate, el nu voia și nu putea să tragă de la piept inițial, așa că a plâns vreo 20 de minute de foame mititelul, până au fost gata toate ustensilele de hrănit. Respirați adânc și ascultați-vă instinctul. O să știti ce e de făcut. O să vedeți că bebelușul are plânsete diferite pentru foame, frici, dureri și o să ajungeți să le descifrați destul de repede.

Eu m-am îngrășat 5 kg în primele 3 luni după ce am născut. O dată pentru că era iarnă, nu aveam unde să ieșim la plimbare așa mici fiind, apoi pentru că am născut prin cezariană și nu am avut voie să fac mișcare 6 săptămâni. Dar cel mai mult pentru că nu am știut să gestionez partea cu gătitul. Am mâncat foarte multe prostii, și când zic prostii mă refer la paste, pâine, tot ce se prepara super rapid, pentru că mi se părea că nu am timp de nimic. Și foooarte multe dulciuri. Nu știu câte mame și-au gustat laptele, dar al meu era dulce rău în primele luni  🙂 Acum, privind în urmă, fie aș cere mai mult ajutor de la părinți sau aș căuta opțiuni de comandat mâncare sănătoasă de undeva sau pur și simplu aș găti în avans și as pune la congelator, numai să nu mai cad în plasa calorică a mâncării ‘rapide’.

În primele 3 luni de bebelușeală, mama este foarte hormonală. Poate plânge din nimica toată sau pot să o apuce nervii și supărarea din nimica toată. Soțul meu a înțeles repede cum stă treaba și a fost extrem de calm și împăciuitor de fiecare dată când o mai luam pe arătură. Și eu, chiar când plângeam, îi tot ziceam că știu că sunt hormonii de vină, că eu nu sunt așa plângăcioasă de obicei și că abia aștept să îmi revin. E bine să clarificați aceste lucruri. Bărbații pot avea cele mai bune intenții, însă ei chiar nu știu ce se petrece în corpul nostru, așa că mai bine să le spunem deschis prin ce trecem.

La început, nu vă vine să împărțiți bebelușul cu absolut nimeni. Uneori, nici măcar cu soțul 🙂  E de înțeles, pe de o parte, atâta vreme a fost parte din tine ca femeie, ați trecut prin atâtea împreună și acum toată lumea vrea să țină minunea în brațe. Pe de altă parte, chiar vi se spune că măcar în primele două luni, să nu îl expuneți așa mult, căci dacă prinde un virus, medicația e foarte precară la bebeluși așa mici. Dar vă zic, nici nu îi îndepărtați acum pe cei dragi și apropriați pentru că aveți bebeluș. O să îi vreți sigur aproape mai încolo, când vreți vrea să socializați din nou. Acum, depinde de voi. Fie explicați că voi o perioadă vreți să stați doar voi, că aveți nevoie să vă acomodați în primul rând voi cu bebelușul, sau, dacă lumea e bine sănătoasă, pot veni oricând pentru o oră să vă viziteze. Noi am avut-o pe mama mea câteva zile acasă, la început, o prietenă a venit în vizită când Ionas avea 9 zile, și foarte mulți au venit să îl vadă când împlinea cam 3 săptămâni. La țară am mers când încă nu avea 3 luni împlinite. Și da, mi-a stat puțin inima în piept când au început babele să îl scuipe ca să nu îl deoache și când lumea i-a luat mânuța fără să se fi spălat pe mâini în prealabil, dar am tăcut și i-am lăsat să se bucure de momentul întâlnirii cu bebelușul nostru. Ce vreau să spun, păstrați ajutoarele aproape acolo unde există, oricât de mare ar fi dorința să îl țineți numai pentru voi.

În final, ce m-a călăuzit pe mine mai ales în prima parte a vieții de părinte, a fost o învățătură dintr-un workshop de Train the Trainer. Practic,  zicea că dacă îți privești publicul ca și când ar fi o problemă (pentru că tu nu ești ok cu tine, pentru că nu te-ai pregătit pentru public etc), publicul o să simtă asta și nu va fi foarte receptiv la orice le prezinți tu acolo. Dacă îți imaginezi că publicul are o problemă (de genul managementul timpului, să spunem), iar tu ești Mesia care merge acolo să îi salveze, din nou, publicul o să simtă acest lucru, și poate că vor învăța una alta, dar vor fi mereu presați de ochiul tău care îi judecă pentru că au așa o problemă. Dar dacă, în calitate de trainer, îți privești publicul ca pe un partener de călătorie, ca și când sunteți toți în acea încăpere pentru a deveni varianta voastră mai bună până la sfâșitul zilei, abia atunci publicul va fi cu adevărat deschis către a învăța și avea aha-uri de care nici nu bănuia că le-ar putea avea. Ei, acum înlocuiți trainer cu părinte și public cu bebeluș și vedeți ce dă 🙂

Cu cât te dezbraci de frici și frustrări mai repede, înainte de a deveni părinte de preferat, cu atât călătoria în noua formulă va avea mai multă seninătate și voie bună. Primele 3 luni cu bebeluș acasă pot fi grele, obositoare, dar sunt cu adevărat deosebite. Mă gândesc acum, să vă spun și de provocările ce urmează după astea prime 3 luni?! 🙂

 

sean-roy-202825-unsplash

Sursa foto: Sean Roy – Unsplash

One thought on “Sfaturi pentru primul trimestru de bebelușeală

  1. Te saluta o blogerita noua, dar o mama cu state vechi de plata 😀 Vrei sa-ti spun eu ce va fi un urmatorii 18-20 de ani 😀 😀 😀 Te-astept la mine-n cafenea sa stam la o sueta si-o cafea amara 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s