Jurnal de Gripă

Luni după masă. Deși mi se părea că doarme suspect de mult, am zis sa nu fiu paranoia, poate așa dorm in mod normal copiii mici. Astfel ca l-am lăsat pe Ionas cu mama mea și am plecat la sală. O oră de aerobic și 20 de minute de saună mai târziu, mă întorc acasă, la un Ionas febril și foarte moleșit. 39.4 arăta termometrul.

Mai avusese maximum 38.3 până atunci și asta se întâmplase la erupția dentara. Încercând să rămân calma, sun o prietena mai pricepută decât mine și întreb ce i-aș putea face. La sfatul ei, i-am făcut o împachetare care i-a scăzut brusc temperatura la 38, deja Ionas ne mai zâmbea puțin și s-a și ridicat în picioare, ceea ce nu putuse să facă doar câteva minute înainte. Tata a fugit la farmacie, a cumpărat și Nurofen și Novocalmin, căci aveam doar Panadol la mine, apoi a mai dat o tura sa ia și un termometru pe senzori. Doar cu o zi înainte venisem la Călărași, cu gândul să mai stăm acolo câteva zile, la bunici.

Prietena mea mi-a mai zis sa ii iau temperatura la 4 ore și să urmăresc daca apare vreo erupție pe piele. Cu termometrul pe senzori, i-am luat de fapt temperatura din ora in ora. Nu știu de ce, dar deja aveam un instinct că ar putea fi mult temuta gripă.

Ora 10. 38.9 grade. Ora 11. 39 grade. Ora 12. 39.3. I-am dat și o doza de Nurofen. A mai scazut puțin sub 39, iar la ora 4 dimineața era la 40 de grade. Căpșorul lui era încins efectiv, el dormea, nu părea să aibă un disconfort, dar lumea mea era complet dată peste cap. Nu înțelesesem până atunci suferința de mamă. Sa te uiți la puiul tău afectat și să nu poți face altceva, in afara de a-i lua temperatura și a-i administra antitermice.

Am decis sa plecam marți, la prima ora, la București, macar sa fim la noi acasă, in caz că trebuia să ajungem și la un spital. Erupție pe piele nu avea, oricum în mintea mea, asta nu era problema.

Încă o dată, grupul de mămici din comunitatea La Primul Bebe mi-a fost de enorm ajutor. Nu numai pentru sprijinul moral, dar și cu sfaturi concrete și practice. Drumul spre București mi s-a părut un calvar. Nu numai că eram îngrijorată pentru Ionas, fix in acea dimineață se pornise o ninsoare îngrozitoare pe autostradă, total neanunțată in prognoza meteo, și pentru că era foarte devreme și nu prea mult trafic, deja era zăpadă pe autostradă.

Aveam un nod oribil in stomac, tata incerca sa rămână calm la volan pentru mine, dar eu eram din ce in ce mai stresata. Nu a ajutat nici că în 20 de km de autostrada, am văzut nu mai puțin de 5 mașini pe marginea drumului care derapasera și ajunseseră în șanț. Îmi era rău efectiv și sărbătoream în mintea mea fiecare kilometru parcurs în siguranță, așteptând momentul in care sa ne vedem ajunși în casă. Știți care e ironia? Când am ajuns, s-a oprit ninsoarea, utilajele și-au facut treaba foarte repede, iar pe drumul de întoarcere tata a zis că nici nu se cunoștea că ar fi nins vreodată. Dar când ești pus la încercare, esti pus pe toate fronturile.

La sfatul mămicilor din grup, am mers la un laborator Synevo aproape de casă, pentru a face testul rapid de gripă. A fost foarte bine că nu am așteptat deloc, iar pentru cine nu știe, testul de gripa înseamnă să ia probe din nas cu un bețișor de ureche. Nu e invaziv, dar lui Ionas tot nu i-a plăcut și a găsit puterea sa urle, deși avea peste 38 de grade.

La Synevo primești rezultatul mai pe seară, in jur de 5-6, iar la noi, după cum bănuiam, a ieșit pozitiv. Fiind în contact și cu Doamna Doctor de familie toată ziua, am anuntat-o și a zis că ne emite imediat rețetă pentru Tamiflu. Problema era că, epidemie fiind, medicamentul sa găsea foarte greu.

Imensa mi-a fost bucuria când o mămică de pe grupul La Primul Bebe mi-a scris că, daca nu găsim în acea seară, ne poate da din Tamiflu-ul lor, ca să începem tratamentul cat mai repede. Cu lacrimi în ochi, tastam și îi mulțumeam nespus pentru bunătate. Din fericire, am găsit Tamiflu și nu a fost nevoie de împrumut. Dar, credeți-ma, să primesc atâta empatie, înțelegere, ajutor, cum poate nu am primit de la oameni mai apropriați, nu mi s-a mai intamplat. De când postasem pe grup că Ionas are gripa, au început să curgă și mesaje de încurajare și gânduri de sănătate. Alte mămici din lista mea de prieteni mi-au mărturisit că și ele se aflau cu același diagnostic pentru puii lor și că erau extrem de îngrijorate.

Tamiflu și-a făcut efectul foarte repede. Temperatura a scăzut, in ciuda împotrivirii lui Ionas de a lua fiecare doza, de doua ori pe zi, timp de 5 zile. Deja după a treia doză nu mai făcea temperatura. Colac peste pupăză, joi noaptea am făcut eu temperatura. 39.3 aveam, fața îmi ardea însă eu tremuram sub pilota. Fix atunci, Ionas a avut o seara grea și de la 10 la 2 noaptea a vrut sa stea doar la piept. Eu cu frisoane, stăteam cu el așa în brate, pentru că altfel plângea de mama focului, și mă minunam de unde mai produce corpul meu lapte, având în vedere oboseala și starea de rău în care mă aflam. Dar cum necum, Mama Natura are grija de puii noștri și se asigura că și noi, mămicile, suntem puternice sa rezistam.

Toate sunt bine când se termină cu bine. Acum ne luptăm doar cu recuperarea poftei de mancare, căci Domnul Ionas s-a (re)învățat cu lapticul și altceva nu îi surâde deloc. Nu îmi pare rau că i-am dat Tamiflu, cred cu tărie că așa am evitat alte complicații și mă bucur că a reacționat totuși bine la el și s-a refăcut.

A fost ciudat să îl văd lipsit de energie câteva zile, el care e un adevărat kamikaze prin casa. A fost ciudat și foarte plăcut să îl simt lipicios și mămos, el fiind băiețelul tipic care se aruncă din brațele tale, in general având lucruri mult mai importante de făcut decât să stea la îmbrățișat.

Acum, că ne-am refăcut cu toții, adică și Ionas și eu și mama și tata care au luat și ei între timp, am găsit timpul și energia sa scriu despre asta. Sper sa aveți numai zile cu multa multa sănătate (apropo, acum înțeleg altfel sensul acestei urări, până acum mi se părea ceva Nice to say, acum efectiv îmbrățișez pe cineva care ne urează acest lucru) și să vă bucurați de puii voștri veseli, energici și mâncăcioși! 🤗