Home

Povesteam eu la un moment dat cum a fost prima călătorie cu avionul a lui Ionas. Avea 6 luni, putea să stea bine pe popou și abia începusem diversificarea. De altfel, la prima călătorie în Scoția, am avut chiar și escală, deci timpul efectiv de zbor a fost fracționat puțin.

Acum, la început de februarie, am mai dat o tură la bunicii scoțieni. Deși planul inițial era ca eu și soțul sa avem o escapadă la un concert The Dead South, ne-am cam răzgândit în această privință și am decis sa vindem biletele. In perioada de gripă, Ionas aproape că nu mai manca nimic în afară de lapte de la Sfântul Boobie, și oricum seara el nu prea acceptă pe altcineva în afara de mine, iar cum concertul s-ar fi terminat aproape de miezul nopții, am ajuns la acest compromis de a vinde biletele și de a petrece în schimb o după masă mai romantica in Glasgow.

Dar să revin la zborul cu avionul. Am ales zbor direct de data aceasta, iar durata totala de stat în avion a fost de aproape 4 ore. La dus, din fericire, a și dormit aproape o oră și jumătate, iar în restul timpului, am incercat să îl ținem ocupat cu: o carte, o jucărie, pufuleți, covrigei, iar puțin boobie, cântecele, șervețele de hârtie, puțină muzică și multe zâmbete de la mami și tati lui. Au funcționat, mai puțin până i s-a pus pata că voia să meargă pe jos, pe culoar, ceea ce evident că era aproape imposibil. Din fericire, nu mai era mult până la destinație și am reușit să îi distragem atenția de la mers cu o jucărie. Altfel, foarte bine dispus, și bunicii au fost fericiți să întâmpine un Ionas zâmbăreț și hotărât să meargă cat mai mult de unul singur, chiar și în parcarea aeroportului.

Sa fiu sinceră, și mereu sunt sinceră, înainte să plecăm eram cam epuizați fizic și psihic. Gripa ne-a cam dat peste cap, apoi au urmat și niște nopți în care Ionas se trezea plângând și dura destul de mult să îl calmăm, eram cam încercănați și fără prea mult chef să mai și facem bagaje. Citisem că, la 13 luni, bebelușii fac un important salt mental și că pot fi mai agitați din aceasta cauză, dar ne speria acest trezit în toiul nopții și ne obosea foarte foarte tare. Și, deși gripa trecuse de câteva zile bune, Ionas tot nu voia să mănânce mare lucru.

Speram la o minune și mă rugam ca schimbarea de peisaj sa ii crească macar apetitul daca nu și cheful de somn mai lung și neîntrerupt. Rugăciunile mi-au fost ascultate, căci de îndată ce am ajuns și ne-am așezat la o masă, a înfulecat ce avea pregătit pentru prânz. Seara, la fel. A doua zi, a mâncat și fructe la micul dejun. Și tot așa, a revenit practic la cele 3 mese pe zi. Hiuh! One problem down, one more to go.

Cu somnul, așa și așa. Două nopți a dormit binișor, celelalte două a dormit relativ ok, dar numai langa mine. Altfel nu a mai vrut. Apropo, daca mergeți într-o țară cu alt fus orar, nu îi forțați să se adapteze neapărat la ora locală. La 6 luni, când am călătorit prima data cu el, nu a parut să îl afecteze, așa că îl culcam seara la aceeași oră că acasa, deși UK e cu doua ore in urmă. Ei, acum, pe la 18:30 ora locală, nu prea te mai înțelegeai cu el. Era mai miorlăit, se impiedica prin sufragerie, voia mai mult în brațe. Așa ca l-am culcat atunci când îi era somn. Ceea ce se poate citi că ne-am trezit numai pe la 5:30, maximum 6 dimineața 🤣 dar e ok, nu mă plâng. Chiar ne-am odihnit mai bine și am profitat că bunicii l-au luat și ei în primire și că am putut respira puțin mai relaxat și noi.

De asemenea, am observat că lui Ionas nu îi place prea mult schimbarea. Așa ca, daca mergeți cu ei in tari străine și nu numai, încercați să le creați un mediu cat mai familiar. Avea jucării acolo, dar am luat și câteva de acasă. Dar tot nu îi plăcea lui baia de acolo, plângea numai când intram în ea, așa că mai slăbuț cu spălatul, sau foarte rapid, doar cat sa fie bifat. El bea o sticla de formula seara, înainte de culcare, acum nu a vrut absolut deloc, ci numai să stea la piept. A, și cel mai grav, nu a făcut numărul 2 aproape deloc în 5 zile 🤦

Deci, daca ii scoateți din mediul lor și vedeți că au anumite comportamente mai dubioase, înarmați-vă cu și mai multă răbdare decât de obicei și fiți acolo daca au nevoie sa vă simtă mai mult aproape.

La întoarcere, nu a mai vrut să doarmă prea mult pe avion, deși era zbor de seară. Așa că a parut mai lung zborul, mai ales că noua chiar ne era somn și am fi ațipit puțin dacă ni se permitea. Dar, inca o dată, am rezistat eroic cu carte, jucărie, pufuleți și ce mai aveam la îndemână. Pentru că era și destul de obosit, l-a supărat destul de tare procesul de aterizare, micuțul plângea și se trăgea de urechi și nu prea l-am putut consola, că nici boobie nu mai voia. Dar a trecut, am aterizat, am ajuns acasă și am adormit cu toții în cele din urmă.

Unii ar spune că nu ar trebui sa stresam copiii așa se mici, sa ii luăm pe avioane și alte din astea. Poate că au și dreptate. Doar că așa suntem noi, ne place sa ne facem drum pe cate undeva și ne place să îl luăm și pe Ionas cu noi, ori de câte ori putem. Bine, de data asta cred că nici nu ne primeau părinții lui Neil fără el 😄

Cel mai aproape, mai urmeaza o călătorie în august, când va avea un an jumate. Pare că e un pattern deja, la 6 luni îl mai dăm o tură cu avionul. Vedem atunci ce o sa mai fie 😊

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s