Body Building

Ziua începe cu o încălzire ușoară, un fel de joc de glezne dacă vrei să îi spui așa. Pe la 6:00 dimineața, dai câteva ture de casă, te rostogolești la nevoie și exersezi bine de tot mușchii faciali cu niște râsete serioase de la gâdilături. Total calorii arse, aproximativ 150.

Urmează micul dejun, încă o rundă de alergare ușoară prin sufragerie, când deodată, antrenorului i se face puțin somnic și decide un time out. Până aici, mai avem vreo 100 de calorii consumate, căci a avut loc și un schimb de scutec, care e de fapt un adevărat entertainment show, ca să stea locului. Uneori, se lasă și cu fugărit prin pat sau prin cameră, ceea ce aduce un bonus de 10-20 calorii arse.

Dacă e vreme frumoasă, urmează plimbarea pe afară. 10000 de pași – 240 calorii consumate. Să ții pasul cu antrenorul nu e treabă ușoară, iar uneori mai comandă și exerciții de tipul ridică-mă în brațe, dar sunt de scurtă durată, căci antrenorului îi place să te țină în priză. Oricum, weightlifting garantat, cu 10 kg, tonifierea brațelor e în curs de rezolvare.

Ne întoarcem acasă, mâncăm de prânz, mai dăm câteva ture prin casă sau, dacă e binedispus acest personal coach al meu, pot să rămân puțin în bucătărie să pregătesc și cina, sau să strâng puțin și să fac niște ordine, oricum ar fi, nu e timp de stat.

Pentru că e o zi cu vreme frumoasă, mai ieșim o tură și după masa, pentru un alt bonus de 50-100 de calorii arse. Vine seara, ajunge soțul acasă și e rândul lui la antrenament, nu pot să fiu egoistă, să păstrez coach-ul doar pentru mine. Eu trec la exercițiile de stretching de la finalul antrenamentului, care presupun niște călcat de rufe, sau schimbatul lenjeriilor, iar apoi fac un bine meritat duș, ca după orice antrenament așa intens.

Cam așa sunt zilele noastre de mai bine de o lună jumate. Intense și foarte intense. Nu mă plâng, îmi place că suntem mai activi și că ieșim din hibernarea de iarnă, dar uneori chiar aș mai vrea și eu un lazy day așa. Viața de mamă de copil kamikaze nu e deloc ușoară, cere atenție, prezență, energie, implicare, calm, răbdare, înțelegere, empatie, umor, creativitate…ai înțeles ideea, cere multe 🙂 Dar e o autostradă cu două sensuri. Dai mult și primești mult. Și nu neapărat de la copil, el împarte doar zâmbete și îmbrățișări, iar uneori lovituri, zgârieturi și mușcături. Ci tot din mine pornesc și toate lucrurile pe care simt că le primesc înapoi. Simt recunoștință, bucurie pură, o oboseală frumoasă (deși uneori periculoasă, dar despre asta povestesc altă dată) și câte altele.

La voi cum este? Faceți cardio, yoga, pilates sau sporturi extreme cu copilușii? Tare aș vrea sa știu cum e în alte case 🙂