Ne-am gândit să ne bem cafeaua în Agora Floreasca, adică fosta Piață Floreasca, un fel de aceeași Mărie, cu altă pălărie. Dar ce pălărie! Se vede că s-au investit bani serioși acolo, la interior încă nu este gata, totul mirosea a nou. Dar pentru că era așa o zi însorită, toate localurile s-au grăbit să scoată scaune și mese pe terasă. Noi am ales să mâncăm un brunch absolut delicios la Paul, unde au un meniu mult mai extins față de restul localurilor, apoi am savurat la The Beer Institute o bere light, cu multă zmeură, fabricată neaoș la noi la Cluj.
În mare, mi s-a părut o experiență plăcută, ca orice mică escapadă în cuplu din ultima vreme. Mărturisesc însă că nu m-am putut abține să ascult sau să aud (căci unele persoane țineau să vorbeasca mai gălăgios) anumite discuții “de Floreasca”. Pe lângă faptul că 90% dintre persoanele prezente erau îmbrăcate de zici că mergeau la fashion show la Milano, când ceasul abia era ora 12 și eram totuși la nici 10 minute de mers pe jos de la cartierul muncitoresc Ștefan cel Mare, discuțiile erau de-a dreptul amuzante, pentru mine. Mă voi rezuma la un dialog în care s-au menționat încălțările Balenciaga pe care le purta o persoană de cel puțin 5 ori, dar când au ajuns la raftul de beri artizanale…wow, 18 lei o bere?! Deh, nu poți și bere bună și încălțăminte de fiță.
Mă rog, ce vreau să spun de fapt e că m-am simțit cu adevărat norocoasă în urma acestor conversații. Norocoasă pentru că mă simt excelent când ies la plimbare într-o rochie comodă și o pereche de adidași și cred că și soțul se simte norocos când îmi ia maximum 15 minute ca să fiu gata, cu tot cu machiat și pieptănat. Norocoasă că mă simt extrem de fericită când ies cu prietenele mele la o bodegă amărâtă de pe Lipscani, dar râdem cu poftă, pentru că suntem împreună. Norocoasă că îmi pot permite să mânânc ceva fin când am poftă, fără să îmi fac griji că nu mai avem buget de mic dejun restul săptămânii. Norocoasă că îmi pasă de cum arăt, dar nu este cel mai important aspect din viața mea. Și așa…în general norocoasă că am fost crescută să muncesc pentru a-mi fi bine în viață, dar să apreciez mereu ce am deja în viața mea.
Aș reveni în Agora Floreasca și ca să încerc restaurantul cu specific grecesc care părea să aibă niște specialități bune. Dar nu mai trag cu urechea în jur, n-as vrea să îmi creez reputație de spion monden 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 