Home

Mă aflu cu copilul la Călărași de cinci zile și mai stăm încă vreo trei. E o perioada record, cred că de când eram în anul întâi de facultate. Mie îmi place acasă la mama așa, doua-trei zile, după acest timp, gândul meu zboară la cealaltă casă, Bucureștiul meu drag.

Pentru că a fost vreme frumoasă în general, am tot ieșit pe ici pe colo. Unele lucruri, neschimbate de ani de zile. De exemplu, mi se pare normal și lejer sa urc aceste trei etaje pe jos, dar când urc tot trei etaje la frate-meu, îmi pierd tot suflul până la ușa lui. Aceiași bărbați se înființează la colțul blocului de ani de zile cum vine weekend-ul, dis de dimineata, cu o bere de share-uit. Aceleași magazinașe pe strada principală. Același drum spre parc. Macar aici, drumul spre parc nu are absolut nici o tentație, deci plimbarea asta chiar e un mic workout pentru mine, fara 5togo în drum, fără patiserii și alte boulangerii. Unde mai pui că tot locul de joacă este pavat cu pietriș, o arie destul de mare, așa că a-l alerga pe Ionas să mă asigur că nu înghite nici o pietricica a adăugat ceva consum de calorii la target-ul meu zilnic.

Unele lucruri, diferite totuși. Par exemple, colegi de generală și liceu, in parc și ei cu prichindeii. Say whaat?! Pai eu când îi vedeam, îi asociam cu serile alea petrecute la terase, in cluburi, cumva de cate ori văd pe cineva din copilărie sau adolescență, parcă mă și întorc acolo. Și acum, oameni mari cu copii. Ce dubios! Dar ne incurajam unii pe alții că e frumoasă perioada asta, chiar daca e și grea pe alocuri.

Un alt lucru diferit e că a devenit mai cosmopolit și Călărașiul. De când a avansat în ligă Dunărea Călărași, vezi jucători tunisieni luând prânzul langa tine la restaurant. Pai pe vremea mea, am văzut o singura data un bărbat de culoare pe strada in Călărași și se întorcea toată lumea după el, că era cel mai exotic element din oraș.

Oricum ar fi, să fii acasă la mama e ca o călătorie în timp, oricât de matur și inteligent emoțional te-ai da tu și indiferent că ai făcut si un copil. Am fix aceleași așteptări sa mi se pregătească de mâncare, daca se poate și încălzită ar fi perfect. După câteva zile petrecute împreună, ne mai și ciondănim. Mă răsfăț și eu cat pot, dar acum atenția e pe nepot. Le trimite bezele și îi îmbrățișează si uita de mine. Mă mulțumesc că am câteva clipe de răgaz să mă uit la un serial sau sa mai scriu ceva 😄

2 thoughts on “Acasă La Mami

  1. I feel you, si eu tot 2-3 zile rezistam acasa la mami. In ultima vreme nu am reusit sa ajung la fel de des cum mergeam in facultate si cred ca mi-e dor de treaba asta. Sa ma intorc un pic in timp, sa imi puna mami de mancare, sa ma intrebe tot timpul daca mi-e bine, daca mai vreau ceva. Cred ca mi-e dor sa fiu alintata :))) Dar deh, ca si la tine atentia e acum spre cel mic. Mi-a cam furat scena.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s