Home

Cred că momentul meu preferat zilele acestea este când Ionas se trezește din somnul de prânz. Se întinde și se alinta, așteaptă să fie gadilat, îți ia fața în mâini și te pupă si te dragaloseste cum știe el mai bine. Mă uit la căpșorul lui și nu îmi vine să cred că în curând se face un an și jumătate de când este în viețile noastre. Ce oi fi făcut să merit așa o minune clar nu știu, dar tare mă bucur că așa s-a întâmplat.

Însă când mai stau eu așa și contemplu viața noastră, nu pot sa nu mă gândesc cât de puțin empatizam cu mamele înainte. Uneori, mă indispunea puțin dacă o colegă mamă spunea pe la 10 dimineața că e obosita sau că nu are energie. Nici prin cap nu mi-a dat să întreb macar daca mai alapteaza, daca e obosita pentru că a fost o noapte albă, daca e totul în regula acasă. Asta era și piticul meu de pe creier pe care am incercat multa vreme sa îl tratez in coaching și anume acasă e acasă, la munca vii să muncești, nu sa te plângi de una și de alta. Mai aveam și colege mame care nu lăsau să se vadă urma de oboseală sau frustrare.

Eu una mă gândesc un pic cu teroare la cum o sa ne descurcam noi când voi relua și eu munca. Azi mi s-a întâmplat ca fix pe la 10 să mă simt deja stoarsă de energie. Trezit la 6:45, pregătit micul dejun, schimbat un 💩, pregătit gustare, alergat prin casă, pus la spălat o tura de rufe, strâns și aranjat puțin prin casă…deja simțeam cum mă scurg și cum o altă cafea era de-a dreptul obligatorie.

E o parte din mine, rațiunea de altfel, care îmi spune că vom fi foarte bine. Așa cum ne-am adaptat la nopți albe, co-sleeping, tantrumuri, socializat tot mai puțin, cam așa o să ne adaptăm și în continuare.

Anyway, cred că ce am vrut sa spun cu rândurile astea este că, oricât de simplu și natural le vine unor femei mămicia, mai sunt și altele câteva, printre care mă număr și eu, pentru care mămicia se poate simți un proces complex, pe cat de rewarding, pe atât de frustrant uneori. Și dacă vezi o mămică încercănată la birou, intreab-o și tu de sanatate, nu numai de target si KPI 😊

2 thoughts on “După un an de mămicie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s