Tinerețe fără bătrânețe

Care e treaba? Nici macar nu știu să merg cu bicicleta, nu am căzut în viata mea de la înălțime și din fericire toate articulațiile au rămas la locul lor până acum.

Dar! Am avut și eu o tinerețe. Tinerețe in care dansam in club până la răsărit, apoi mergeam la cursul de suedeza de la ora 10, căci îmi era frică de profă ca sa chiulesc. Chiar și după câțiva ani buni mi s-a întâmplat să merg la birou după ce petrecusem până pe la 3-4 și să arat chiar bine, poate nefiind cea mai productiva in ziua respectivă, dar totuși, deja plănuiam următoarea ieșire.

După 30 de ani, au început să mai scârțâie puțin rezistențele. Cam greu mă urneam a doua zi după o noapte de petrecere, iar despre spor sau productivitate nu prea se mai pune problema.

Adaugă un copilaș kamikaze la cei 32 de ani ai mei și clar știu că voi plăti cu vârf și îndesat după o noapte rebelă. In urma cu o săptămână, am fost la o nunta. Pot spune că miercuri am simțit că m-am refăcut complet cu somnul și starea de oboseala. In weekend-ul acesta, am fost într-o escapadă la mare cu soțul și câțiva prieteni. Planul inițial era să petrecem până la răsărit. La ora 3, am capitulat și ne-am dat seama că am putea sa ne încăpățânăm și să stam până la răsărit, dar că vom rata total ziua următoare, așa că ne-am retras in glorie la cazare. Din fericire, doar ieri m-am simțit ușor călcată de tren, azi sunt ok și cu forțe proaspete de joacă și ghidușii.

Și apropo de poza de mai sus, sâmbătă noapte am dormit chiar neintoarsa, așa că m-am trezit cu mâna stângă complet amorțită. Mi-au trebuit cateva minute bune ca sa isi revină. Îmbătrânesc, maică!

Cu toate astea, sunt fericita și mândră ca mă simt mai tânără decât sunt de fapt. Că am prietene care, la fel ca mine, știu să se distreze, să fie copii, să se îngrijească, să își descarce sufletul la malul mării, să cânte, să danseze, ba chiar spre deosebire de mine, să reziste până la răsărit 😁

Așa că oi fi eu pe drumul spre ramolire, dar macar nu sunt singură. Viața merge înainte, vine la pachet cu fire albe, ridulețe, genunchi scârțâitori și oboseală care durează mai mult decât ar trebui, dar cu fiecare an care trece peste noi și în care îmi dau seama că, orice s-ar întâmpla cu una sau cu alta dintre noi, prietenia noastră este tot acolo, tot curată, tot frumoasă, parcă ridurile nu mai sunt așa importante. Câteodată parcă nici nu îmi vine să cred că l-am cunoscut pe Neil acum 5 ani. Parca ieri ieșeam la prima întâlnire și vorbeam despre pinguini. De Ionas nu mai vorbesc. Când a venit în viața noastră și când a început să meargă, să aibă preferințe?

Mă las iar dusă de gânduri, când de fapt scriam încheierea. Deci, to sum it up, am 32 de ani și mă apropii cu pași repezi de 33, am sigur mai multe fire albe în cap decât vârsta și amorțesc rău dacă dorm mai mult de 3 ore pe aceeași parte. In același timp, simt că sunt în plină înflorire, mă transform mai ceva ca o omiduță pe cale să devină fluture și sunt pregătită pentru următoarele etape ce vor sa vină in viața mea. Tu cum te simți azi?