Dacă e ceva ce admir cu precădere la americani este abilitatea cu care ei identifică o oportunitate de a face bani sau faimă. In ultimii ani, au apărut câteva modele și la noi, la români, dar trebuie să dăm Cezarului ce e al Cezarului și să recunoaștem că și cei de la noi, într-o foarte mare proporție, s-au inspirat de la cei de peste ocean.
Și ce e al lor e al lor. Cei mai tari speakeri, autori de dezvoltare personală, coachi cam de acolo se trag. Și iată că așa a apărut și acest Mark Manson, autorul cărții Arta Subtilă A Nepăsării.
Nu am citit mai multe despre el, deoarece cartea nu mi-a plăcut mai deloc, așa că nu voi fi curioasa sa mai citesc ceva scris de dumnealui. Ce a făcut acest autor? Pai a adunat toate ideile din alte cărți de dezvoltare personală și le-a întors pe dos. Bum! Best seller!
Astfel, Ești unic a devenit nu ești deloc special. Descopera-ti adevăratul potențial s-a transformat în uneori chiar nu ești bun. Și tot așa.
Nu zic, are și el dreptatea lui. Trăim într-o societate în care se dau diplome de participare la orice. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui încurajați copiii încă de mici să creadă în potențialul lor, oricare ar fi acela. Mă întreb câți artiști și sportivi de performanță am mai avea dacă toți s-ar opri din antrenamente pentru că li se pare într-o zi că nu sunt suficient de buni. Sa accept că nu sunt specială și unică pe acest pământ ar însemna să mă opresc din scris vreodată pe acest blog, să nu mai țin nici cursuri de limba suedeza pe lângă job, să nu cred in misiunea mea de a fi trainer și să mă mulțumesc cu a fi foarte bună în calitate de “analist servicii client”. Ei, uite că nu am chef sa mă mulțumesc de pe acum. Sau cum zic tot ei, americanii, I don’t want to settle, you know what I’m saying?
Dacă e ceva ce mi-a plăcut la aceasta carticica, a fost capitolul cu Panda Incomodul. Acesta este super eroul a cărui putere super specială este că îți zice adevărul în față, necosmetizat, nedeghizat și cam greu de digerat uneori. Adică uneori, chiar și nevoie sa auzi și ce nu vrei sau nu îți place să auzi. “Te-ai îngrășat cam mult, ce ai de gând să faci în privința asta?” In afara de mama, care a fost mereu Panda Incomodul in viața mea, nu mi-a mai zis nimeni asta. Am fost și eu Panda Incomodul uneori și mi s-a spus că am un stil cam aspru și cam judgemental. Așa că m-am mai temperat și am făcut eforturi să fiu mai asertivă.
Ideea de bază a cărții este sa îți alegi bătăliile in viața. Sa îți pui ordine în obiective, să prioritizezi și să știi mereu că fericirea și plăcerea sunt rezultatul durerii. Adică doare sa slăbești, pentru că trebuie să transpiri mult la sală și să renunți la sarea in bucate. Doare sa iei o certificare, trebuie sa sacrifici niste nopți, să înveți, să demonstrezi că știi despre ce vorbești. Dar ce fericire la sfârșit! Adevărul e că fix de gândul ăsta aveam nevoie, după ani de zile in care am lucrat cu mine să învăț că fericirea nu este egal cu durere. Că e ok sa te simți fericit fara să aștepți că iminentul drob de sare să se spargă în capul tău.
Așa că nu prea mi-a plăcut Mark Manson. Dacă te aștepți să afli cum sa te consumi mai puțin în viață, nu neapărat aici este răspunsul. E mult marketing la mijloc și cam atât.
Hai ciao, mă așteaptă o carte de Parenting acum la rând 😄
Alexandra Clark (Chițu) 