Home

Abia acum înteleg exact cum se simte o prietenă când îi pleacă băiețelul în vacanță la bunici. E așa supărățică, încât nu îi vine să se întoarcă seara acasă de la birou. O înțelegeam și inainte, dar cred că nu la același nivel.

 

De ieri, micul prinț a început să stea program prelungit la grădi, căci mai sunt fix trei săptămâni până reiau munca, așa că am vrut să ne asigurăm că e acomodat pe deplin până atunci. Ieri, am fost extrem de stresată, am păzit telefonul de numa’, mi s-a părut mai greu ca în prima zi de grădi să îl știu că face nani pentru prima dată acolo, mai ales după o absență de o săptămână. Dar micul prinț este foarte curajos, a adormit cu câteva îmbrățișări de la doamna educatoare și nici nu a fost extrem de supărat să nu mă vadă acolo la trezire.

 

Azi, ne-a dat trezirea la 5:50 dimineața. Înainte, obișnuiam să râd în sinea mea de colegii care spuneau de ai lor copii că se trezesc când încă e întuneric afară și așa, prin întuneric, vor să se joace. Dar cum?! Zicea vocea mea care judeca, nu poți să îl păcălești cumva să mai stea în pat?! Ei bine nu, când i se pune pata să se trezească, sare în fund și arată spre ușa de la dormitor și strigă acoco (a se citi acolo). Iar de acoco mergem spre sufragerie, unde ne facem de lucru.

 

Bun, trezit fiind așa matinal, la 7:20 a plecat soțul cu el spre grădi. Ca niciodată, mâncare aveam (sărumana, mamaaaa!!!!), curățenie era, unde mai pui că e și sărbătoare religioasă azi. Am făcut ceva ordine, am spălat farfuriile de la micul dejun, apoi….pauză. Era ora 8. Și acum ce fac? În orice cameră mergeam, mă așteptam să aud un tropot în spatele meu și un mamaaaaaa sau baaaaauuuu. Nimic. Începea să mă enerveze liniștea! Am pornit spre o instituție a statului de aici din Popești, să rezolv una alta, înapoi acasă până în 9:30. Pfffff!!!! Și acum ce mai fac? Am decis să pornesc să cumpăr niște legume, mai mult ca să ucid niște timp. Am ajuns pe la Națiunile Unite și m-am întâlnit cu o prietenă la o cafea rapidă :))) Am luat și legume la întoarcere.

 

Știu că ar trebui să mă bucur de liniște, de timp pentru mine, și mă bucur, don’t get me wrong! Săptămâna trecută cu el non stop în casă, eram epuizată. Nu mai știam ce jocuri să mai inventez, ce gustări să mai pregătesc, unde mai pui că trei zile a făcut febră, deci eram și cu îngrijorarea la cote maxime. Așa că îmi priește să am un răgaz pentru mine. Doar că nu sunt învățată cu atââââta timp singură. Mă gândesc că trece repede și în curând o să avem un ritm de viață mai alert și cred eu haotic la început, așa că îmi dau voie să zac puțin în pat pentru moment 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s