Ionas nu mai e bebe. Ionas e todlăr. Cu altă exprimare, e băiețel. Dar cum mulți termeni au fost împrumutați din engleză de când cu multiplele materiale de Parenting, copiii de peste 1 an jumate au devenit toddleri.
Ne dăm seama foarte clar că nu mai e bebe. Se cațără singur în tobogan, nu-i mai este nici teamă să se dea singur de sus, ajunge sa aprindă și să stingă lumina (in mod obsesiv), mai zilele trecute și-a construit singur pista de aterizare din perne, să poată sări din canapea. Sa nu mai spun că ieri l-am lăsat pe canapea in sufragerie și am mers să pregătesc ceva la bucătărie. Dintr-o dată, aud vocea mamei mele in sufragerie! Și nu, nu era în vizită! Ne sunase pe Messenger și Ionas a luat telefonul și a răspuns el. Mă gândesc că a fost doar o întâmplare că a apăsat exact butonul de răspuns, dar am rămas perplexă câteva minute 😅
De vorbit, nu mai povestesc. A dezvoltat un dialect al lui care seamănă suspicios de mult cu limbajul minionilor din Despicable Me. 😂 Auzim doar pata bi do bu mamaaa sau dapiu bici bu dadaaa și pe un ton de parcă ne ceartă.
În fine, am marcat trecerea oficială de la bebeluseala, descotorisindu-ne de țarcul ce devenise mai mult loc de depozitare anyway.
Am cumpărat o carpetă la metru din Leroy Merlin și am transformat locul in pista pentru mașini.
Nu se joacă el extrem de mult deocamdată acolo, dar se pare că poate dormi destul de bine pe aceasta carpetă. A rămas cu soțul într-o zi acasă și la prânz a adormit pur și simplu acolo, de unul singur.
Bebe sau toddler, tot băiatul nostru mititel este, care la sfârșitul zilei are nevoie de ture de cate zece pupici ca sa adoarma si care ne minunează zilnic cu ce mai învață să spună sau sa facă. Mă gândesc deja ce alte obiecte sa completeze spațiul lui de joacă. Daca aveți idei, și let me know 😄
Alexandra Clark (Chițu) 