Bun venit, sezon gripal!

Citeam zilele acestea un articol în care se explică de ce nu e bine să duci copilul bolnav la creșă sau grădiniță sau școală. Pe lângă faptul că răspunsul mi se pare evident (helloooo, e bolnav!!!!!), observ că se pune mare accent pe acest detaliu în media, era și un reportaj la televizor și am mai citit și în altă sursă un articol similar.

Semn că încă sunt mulți părinți care aleg să-și expună propriii copii bolnavi în colectivitate, din diverse motive. Cel mai des întâlnit este că nu au cu cine să îl lase. Oameni buni, scoțând un copil bolnav afară din casă, îl expuneți la riscuri foarte mari. Sistemul imunitar al copilului este deja slăbit când are febră, când e deranjat la stomăcel, sau când are pur și simplu o stare proastă. Chiar și cu medicamente în buzunar de îl trimiteți undeva, riscați să ajungeți la complicații, internări și altele. Să fim sinceri, câți au fost amenințați că își vor pierde serviciul dacă vor lua un medical de îngriire copil?! Da, sunt bani mai puțini, niciodată nu ai cum să ieși în câștig când ai copilul bolnav.

A, sau a luat de la grădiniță, il duc și eu să dea la alții, că văd că așa merge treaba! Trist, dar sunt adulți printre noi care așa gândesc. Hai să fii tu primul părinte conștient, care face lucrurile corect, și să vedem dacă nu cumva mâine lumea o să pară un loc mai bun și mai frumos.

Săptămâna trecută, Ionas s-a îmbolnăvit. A făcut febră și nu a avut voce deloc timp de două zile. Într-una dintre zile, a trebuit să merg la birou și a stat Neil acasă cu el. Am fost o epavă la muncă în acea zi. Să știu că de la un băiat kamikaze, ajunsese să zacă efectiv în pat, cu energie doar pentru câțiva pași apatici prin casă, mă întrista și îngrijora groaznic. Noaptea dormea foarte prost, se trezea din cauza durerii în gât, începuse să curgă și nasul…au fost 2 zile și jumătate îngrozitoare până am ajuns la medic. Măcar exclusesem gripa și streptococul. S-a dovedit a fi laringită. Acum avem tratement și sperăm să fie bine după o săptămână de pauză.

Poate a luat o viroză de la grădi care a degenerat. Nu a ajutat sigur nici că eu am fost anxioasă toată săptămâna. Copiii chiar preiau emoțiile noastre. În trecut, înainte de orice schimbare mai importantă în viața mea, trăgeam o răceală grozavă. Acum, în prag de schimbare, Ionas a preluat răceala. Tot el a preluat și emoțiile mele din stomac în prima zi de lucru după concediul de maternitate.

Pentru mine, să îmi văd copilul bolnav, suferind, neputând să mănânce deși își dorea să mănânce, a fost de-a dreptul îngrozitor. Nu mă puteam concentra la nimic și doar îmi venea să plâng de neputință. Pe lângă faptul că și el  fost extrem de lipicios, se trezea noaptea și îmi cerea să îi dau pupic în zona gâtului. Imaginează-ți o voce slabă și suferindă în miez de noapte cerând pupic, și mai încearcă să dormi după aia.

Ce-i drept, ajută mult că sunt în echipă permanentă cu soțul. Acum, stau liniștită, știindu-l cu mama, din fericire a putut să stea ea cu el săptămâna aceasta și mai e și tata coordonator de distracții. Există mereu soluții, singura de neacceptat este să riști mai mult sănătatea copilului tău sau a altor suflete. În rest, hai cu vara!