“Minciuni pe canapea”

Unele cărți te cheamă pur și simplu la ele. Dacă ultimele citite au fost în urma unor recomandări, pe această minunăție a lui Irvin Yalom am pus pur și simplu ochii în timpul unei vizite la Cărturești, scopul principal fiind acela de a cumpăra o felicitare de Crăciun pentru soț.

M-am apucat de ea după sărbătorile de iarnă, dar de îndată ce am parcurs primele pagini, am intrat într-un univers incredibil de atractiv. Din păcate, timpul meu de citit este în mare parte la metrou, din fericire, am cam 40 de minute totuși alocate zilnic acestei activități, ceea ce e binișor. Ciudat a fost când m-am bucurat că întârzie prietenele mele la o întâlnire, dându-mi răgaz să mai sorb câteva pagini 🙂

De când am citit-o pe Petronela Rotar, mi s-a deschis apetitul pentru literatura din zona terapiei, psihoterapiei, cu teme precum cunoașterea de sine, depășirea unor limite și alte teme din această zonă. Dar Irvin Yalom a fost la un alt nivel.

Personaje multe si toate complexe. Pentru unele dintre ele, finalul mi s-a părut previzibil. Altele m-au surprins cu puterea lor de a depăși criza existențială. Multe tipologii: soțul nehotărât, soția războinică, doctorul pervers, dependentul de jocuri de noroc, escrocul, doctorul bun, dornicul de avuție….sincer mi se pare imposibil ca un cititor să nu se identifice câtuși de puțin într-unul dintre personaje, fapt ce face cartea extrem de savuroasă.

Limbaj atât de specialitate, cât și îmbibat din plin de cuvinte și expresii care să te reasigure că ești într-o lume fictivă. Probabil și mulțumită persoanei care a tradus romanul, dar să citesc că un majordom era înveșmântat și nu îmbrăcat, mi s-a părut de-a dreptul delicios. De asemenea, mi-a plăcut mult expresia gândul corupt, practic ce stă la baza acțiunilor destructive, să zic așa foatre simplist. Întrebându-mi prietena doctor psihiatru despre asta, îmi  răspunde că este de fapt gândul maladaptiv în literatura de specialitate. Dar iată ce frumos intră în context gândul corupt. 

Firul narativ. Evident, un roman nu ar fi nimic fără logica evenimentelor și desfășurarea acțiunii. Și aici, iarăși, autorul a copt o poveste extraordinară. Fiecare capitol este dedicat unuia dintre personaje. Imaginează-ti că ții la foc tare o tigaie, o vezi cum incepe să sfârâie sub ochii tăi și, deodată, se ia gazul și trebuie să te muți eventual la un vecin să începi alt fel de mâncare. Păi nu vrei să te întorci la sfârâiala aia care îți făcea așa de bine cu ochiul? Așa face și autorul, te perpelește cu povestea unui personaj, îl lasă într-un punct de fierbere și abia peste vreo două capitole se mai întoarce la el.

Iată că închei luna ianuarie cu prima carte citită pe anul acesta și ce start! Deja am altceva pe listă, din altă sferă, așa că cel mai probabil voi reveni cu detalii asupra altei teme literare. Hai vă pup! Și citiți! Face bine nivelului de colesterol 😉