Acolo unde cântă racii

Știi că te-a captivat o carte atunci când citești la lumina telefonului în toiul nopții, căci nu te lasă inima să te culci fără știi ce urmează.

Cam așa eu cu această carte, de care tot auzeam numai de bine. De multe ori evit cărțile supra lăudate, căci mi s-a mai întâmplat să cumpăr și să rămân dezamăgită. Din fericire, nu a fost cazul aici.

Am fost captivată încă de la primele pagini de decorul original, mlaștina. Un loc unde nu mulți ajung să locuiască, să supraviețuiască. Apoi, tot parcursul eroinei m-a ținut cu sunfletul la gură. Iar pe lângă toate astea, parcă a fost și o experiență culinară cititul acestei cărți.

Atât s-a vorbit despre mese simple, dar delicioase, cum ar fi pește prăjit în mălai, turte de porumb, midii și alte minunății pescărești, încât am convins-o pe mama să mă aștepte și pe mine cu niște pește prăjit în mălai în weekend. Atâta spun, am mâncat și la prânz și la cină din el, să știu că mi-am făcut pofta.

Chiar frumoasă cartea, o recomand dacă vrei să citești ceva light, care totuși să te țină în suspans. Nu voi intra acum în analiza personajelor, las asta pe seama specialiștilor 🙂 Mi-a plăcut totuși semnificația titlului, pe care am să ți-o dezvălui și ție. Se pare că e un loc în lume, atât de retras, atât de neatins de om, încât natura e în stadiul ei primordial, iar acolo ai toate șansele să auzi racii cum cântă. M-am gândit că și în mine e un locșor așa de sălbatic, unde îmi pot lăsa cele mai intime gânduri să prindă glas.

Că tot plouă și e cam mohorât azi, poți să comanzi cartea și să pui de un ceai cald. Spor să ai!