Parcă mai ieri erai cât o lingură de lemn! Așa îmi zicea mereu mamaia Chițu când eram mai mică. Așa simt și eu cu Ionas. Parcă mai ieri am venit acasă cu o mogâldeață de om, parcă mai ieri alăptam, parca mai ieri il plimbam cu căruciorul, parcă mai ieri totul.
Și totuși iată că am împlinit 3 ani de părinți de Ionas. Primele 12 luni sincer nu mai știu cum au trecut, multă vreme am fost pe modul survivor, căci bebeluș fiind Ionas a fost cam certat cu somnul. Al doilea an a trecut ceva mai domol, ne-am plimbat mai mult, am avut și emoția începutului de grădi, revenirea la birou, Ionas începând să vorbească tot mai clar și în română și în engleză.
Al treilea an ne-a prins cu pandemia. Plimbările s-au redus la 4 zile la Marea Neagră și un weekend in Brașov. A fost anul in care ni s-a provocat cel mai tare abilitatea de organizare. Cu toate acestea, a fost un an frumos, culminând cu un băiețel vesel, care ne declară dragostea lui sinceră in fiecare zi. Și în română și în engleză. Nu știu ce ne așteaptă în anul următor, dar aceasta e perioada in care e cel mai dulce de până acum. Și da, suntem uneori obosiți de atâta joacă, dar nu te lasă inima sa îl refuzi când zice cu cea mai cristalină voce, ne jucăm, mami? Ne jucăm, Ionas.
Ziua lui a trecut fără petrecere, dar cu tort. Altfel nu aveam voie. Speram macar afară la bloc sa putem sa ne întâlnim cu prietenii din vecini, dar orașul nostru încă este in carantină. Cred că a simțit și el lipsa copiilor, a fost puțin mai emotiv in unele momente din zi, dar am incercat sa compensăm cu multă joacă.
La finalul zilei, a declarat că e fericit 💛
Parcă mai ieri era 2 ianuarie 2018, și o gâză de 2.7 kg se grăbea să vina pe lume. La mulți ani, copil iubit!
Alexandra Clark (Chițu) 
La multi ani și să vă trăiască copil drag !🤗❣️