Noapte deplină în Popești Leordeni. Oamenii dorm liniștiți, eu dorm liniștită, când deodată aud un zgomot ca prin vis. Un zgomot mic, ceva care părea să foșnăie pe podea. O fracțiune de secundă.
Deschid ochii, mă uit la ceas. 3:10. Hmm…poate am visat totuși. Chiar așa, eram într-un vis foarte elaborat, în care mă uitam să cumpăr un apartament nou, undeva pe Calea Victoriei. Vise, maică, vise :))) Închid ochii la loc, sperând că mă întorc la visul meu întortocheat.
În nici 5 minute, iar un fâș discret pe podea, chiar destul de aproape de pat. Aoleu, avem un șoarece! Fuse primul meu gând. Deja cu inima bubuind în piept, aprind lanterna telefonului și încep să investighez podeaua, pregătită să dau oricând ochi în ochi cu vreo lighioană.
Mă uit lângă pat, nimic. Mă uit mai spre ușă, nimic. Chiar când eram gata să îmi spun că sunt nebună, iar aud zgmotul. Întorc instant lanterna în direcția biroului. Și mai să nu bufnesc într-un râs isteric în miezul nopții. Lalelele mele primite de 8 martie începuseră să piară una câte una, petală cu petală. Și se pare că o petală poate fi destul de grea, astfel încât când atinge podeaua, să facă un mic zgomot. Zgomot pe care orice altă ființă normală nu l-ar fi sesizat, dar eu cu auzul meu super sonic am auzit. Astfel că între perdea și birou erau vreo 6 petale căzute și alte câteva pe birou.
Am scos vaza din cameră și m-am culcat la loc. Am mai adormit la loc pe la 4:30 și copilul s-a trezit la 6:40. Și cam aceasta e povestea care insoțeste poza 🙂
Săptămână cu spor!
Alexandra Clark (Chițu) 