În timp ce lumea posta frenetic poze din vacanțe (dar las’ că vine și rândul nostru acușica), noi măsuram compulsiv obsesiv temperatura lui Ionas din 10 în 10 minute, căci așa cum era afară de cald, căpuțul lui ardea și mai tare. Am petrecut câteva zile și nopți de foc, dar, din fericire, pare că își revine micuțul și când vedea că începe să fie verde lumina la termometru și nu roșu, era și el yuhuuu, mergem la beach!
Și pentru că am stat în casă mult peste limita mea acceptabilă zilele acestea, am început să iau seama unor detalii la care până acum nu mă uitam. Cum sortam eu hainele așa, am decis să tai etichetele alea multe dintr-o parte ale tricourilor, căci pe Ionas îl deranjeza și mereu trage de ele. Doamne, câte etichete! Din câteva haine, am umplut o plasă mică de plastic de la Mega. Ce-or scrie atâta la fiecare nu îmi pot da seama. Oare chiar nu ar putea fi simplificată toată poliloghia pe 1-2 etichete, maximum?! Oricum, o nouă intenție a mea ține clar de simplificare, vreau să reduc mult garderoba, cel puțin a mea și să păstrez doar ce încă îmi aduce bucurie. Da, Marie Kondo much? 😀
Și tot la haine, mă disperă câte buzunare pun producătorii din industria aceasta la pantalonii pentru copii. În timp ce le aranjam, am observat că o pereche de pantaloni scurți ai lui Ionas au 3 buzunare, două în față și unul în spate. M-am uitat și la alți pantaloni. La fel, majoritatea au doar în față buzunare, dar unele destul de adânci. Oameni buni, producători de haine, chiar nu aveți procese de Lean și 6 Sigma ceva? Ce poate băga un copil de 3 ani în buzunare? Nimic, vă răspund eu! Atâta risipă de material rar mi-a fost dat să văd.
Deci a se observa pe ce detalii mi-am petrecut eu timpul, nu de alta, dar alte activități intelectuale chiar nu am putut duce, eram așa obosită și stresată că asta mi-a captat mie atenția :))
Dar, pe lângă soțul meu minunat, care a fost trup și suflet aici alături de mine, m-a ajutat enorm că am simțit încurajări de la prietenii noștri. Datorită super grupului meu de mămici din bloc, nu a fost nevoie să mai iau și aparat de aerosoli, am rezolvat rapid acest aspect. Am primit și mâncare numai bună pentru Ionas (și pentru noi) de la mama cumnatei mele. Sprijin moral și real am primit, și asta ne-a ajutat foarte mult să ne concentrăm pe starea de bine a lui Ionas.
Iar apoi, toate bune când se termină cu bine. Abia așteptăm câteva zile de răsfăț la mare. Promit să raportez și de la soare.
Săptămână ușoară!
Alexandra Clark (Chițu) 