Home

Suntem în Scoția de două zile și parcă nu îmi vine încă să cred. Nu a ajutat nici faptul că am avut zbor de noapte și parcă eram in vis când ne-am întâlnit în sfârșit cu părinții soțului.

Au trecut un an și 9 luni de când ne-am văzut în carne și oase ultima dată. Printre prietenii și cunoștințele noastre, nu mai cunosc pe nimeni care sa fi fost despărțiți atât de mult, cu toată pandemia la pachet. Foarte mult timp a trecut, cu multe frustrări, griji, gânduri negre și multă tristețe până la urmă. Dar iată că s-a ivit și pentru noi oportunitatea de a ne revedea in sfârșit.

Deși vaccinați, a trebuit să prezentăm aici test de coronavirus, fapt ce a adăugat extra stres pregătirilor de călătorie. Apoi, cum Ionas a fost destul de bolnav în iulie, ne era teama și să îl scoatem pe la bloc cu o săptămână înainte de călătorie, de grădiniță nici nu s-a pus problema. Deși eram extrem de entuziasmați, parca mereu gândeam că ceva rău o sa se întâmple și nu vom mai putea pleca.

Dar iată că s-au aliniat astrele și pentru noi, și am ajuns cu bine.

Ionas, cel mai incantat că avea să zboare cu avionul către gran și grandpa. Ajunși acasă la ei, s-au pus pe covor și au încins un board game, ei 3, bunicii și nepotul. La ora 2 noaptea, practic ora 4 in Romania de unde plecasem. Ionas nu ar mai fi mers la culcare, a fost in elementul lui din prima clipă. Și de ce nu ar fi fost? Doar era acasă 💙🤍

Încă am temeri și sunt stresata in general 😄 dar mă bucur atât de mult că suntem aici, încât asta contează cel mai mult acum. Cam atât pe moment, merg să mai admir puțin pădurea din spatele casei. Cheers! ☺️

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s