Acesta este un articol dedicat tuturor părinților care simt că e greu cu bebelușii. Sau cu todlerii. Așa este, nu vi se pare, este foarte greu! Și eu am fost acolo, numărând orele rămase până la venirea serii, măcar să dormim odată și gata. Măcar de ar fi fost așa, și nu cu nșpe treziri pe noapte. Când vorbeam cu el, că așa citisem, că e bine să le vorbești, dar nu primeam înapoi decât gugu, gaga, dada. Ceea ce e amuzant și adorabil o vreme, dar după un timp ai vrea și tu să porți un dialog adevărat, cu un om în toată firea. Când plînge și nu știi exact de ce plânge, trebuie să te gândești dacă îi e foame, sete, dacă e obosit, sau doar plictisit.
Vă dau o veste extraordinară! Și gratis 🙂 Vin vremuri mai bune!
Weekendul acesta, am rămas singură cu el acasă, de sâmbătă dimineața până duminică după masa. Ne-am jucat, am pregătit un mic dejun demn de weekend, apoi am ieșit la plimbare. Am mers nu mai puțin de 6100 de pași, cu foarte mici reprize de ținut în brațe. Am străbătut împreună Calea Victoriei, ne-am oprti la Ototo store unde și-a ales singur niște chipsuri din banane și suc de cireșe și măr, apoi am luat împreună prânzul. Chiar am vorbit o grămadă, despre mai tot ce am întâlnit în plimbarea noastră. Am petrecut o zi jumate cu un omuleț perfect capabil să spună când a obosit, dacă îi e foame sau sete, am râs împreună, am spus povești, mi-a dat timp să și încropesc ceva de mâncare și, cu mici momente de supărare, pot spune că am petrecut un weekend superb împreună!
Nu a fost totul chiar lapte și miere. Bucătăria începea să arate a cantină unde au mâncat 23 de oameni, nu doi, dar știam că se va întoarce soțul meu binevoitor să organizeze totul la loc. Sâmbătă seara am adormit la 10:30, nu am mai putut nici să urmăresc ceva pe Netflix, am picat lată. Nu a fost timp să fac mai nimic prin casă, dar am profitat să ne jucăm mai mult, pentru că, de obicei, daddy este preferat la joacă. Desigur, de îndată ce a intrat pe ușă, nici că m-a mai băgat pe mine în seamă pentru vreun joculeț frumos. Așa începe mereu, vrei să facem un joculeț frumos? Și, cireașa de pe tort, muculeții începuți timid vineri seara s-au mai intensificat peste weekend, așa că pauză câteva zile de la grădi.
Dar una peste alta, chiar a fost un weekend frumos! Sunt așa de fericită că al meu băiețel crește frumos, înțelege, se exprimă, face glume, e un șmecher și jumătate. Deci, există viață după bebelușeală 🙂
PS: Dacă ai ajuns până aici cu lectura, trimite, rogu-te, un gând bun către prietena mea, L., care naște astăzi.
Alexandra Clark (Chițu) 