Home

Am cumpărat primul joc de societate, board game cum ar veni pe limba noastră :), anul trecut, în aprilie. Și anume Piticot. Ionas avea atunci abia 2 ani și 3 luni, așa că vreme de ceva luni, a stat în dulap jocul. Pentru că pandemie, mult stat acasă, prin toamnă l-am scos din dulap. La început a fost curios să vadă ce este, a aruncat cu zarul, dar nu avea răbdare deloc deloc să se joace, ba mai mult, dacă Doamne ferește! era cineva în fața lui, se lăsa cu scandal, zar aruncat cât colo și toată drama din lume se pogora în trupușorul lui.

Multă vreme, orice ne jucam în chip de competiție trebuia neapărat să se finalizeze cu el câștigător. Dacă întindeam coarda și îi explicam că nu mereu va câștiga el, nu exista așa ceva, plâns și dat din picioare că Ionas a câștigat. Ne-am lăsat păgubași, am zis că nu e suficient de copt intelectual pentru așa discuții profunde.

Într-o zi, prin primăvara lui ’21, i-am surprins pe el și pe soț jucând un Piticot cap coadă. Apoi încă unul. Și încă unul. Nu îmi venea să cred. Dacă îți zic ce credem că a făcut diferența, sigur o să râzi. Desigur, poate a mai crescut puțin. Dar, de fapt, motivul cred că a fost altul. Copilul nostru se mai uită și la televizor. În mare parte pe Netflix sau Youtube. Într-o zi, au apărut la Sugestii niște minijocuri cu Mario și prietenii lui, în care se întâmpla să câștige unul sau altul. Eu doar întrebam oare cine crezi că o sa câștige? Sau a, ia uite, acum a câștigat Luigi, iar data trecută Mario a câștigat. Nu mai spun că am ajuns să știm toate personajele din Mario, dar sincer cred că văzând el acolo că pot fi diverși câștigători, a pus laolaltă 1 și cu 1 și nu s-a mai supărat băiatul la jocuri.

De aici, nici nu pot să enumăr în total beneficiile pe care le-am observat în urma jocurilor de societate. Pe lângă faptul că acum numără perfect, citește super repede punctele de pe zar, și-a dezvoltat strategie. Sper să dau 3, să ajung la tunel! sau Sper să nu dau 2 să ajung la sirene!. E mai empatic, dacă ajung eu pe un punct nefavorabil zice săraca mami! Are mult mai multă răbdare, își așteaptă rândul cumințel(ish).

Am cumpărat și Monopoly Junior. De aici, am pornit discuții despre mai scump sau mai ieftin, despre gratis, despre ce facem noi cu banii, cum îi câștigăm, cum îi cheltuim. A ținut musai să ducă jocul și la Călărași, să joace cu Maie și Taie.

Bunicii îl așteptau în Scoția cu un Peppa Snakes and Ladders, au încins un joc la 2:30 noaptea, când am ajuns la ei acasă :))

Punctul culminant mi s-a părut când a jucat un astfel de joc afară, cu alți copii. Noi, mamele, eram sceptice, ne gândeam că o se lase cel puțin cu scandal :)) Dar au jucat frumos Cuibar Plin și nimeni nu a plâns când a fost desemnată câștigătoarea. Și dacă nu s-ar fi întunecat afară, s-ar mai fi jucat unul, acolo pe jos, la locul de joacă.

Mărturisesc că și mie îmi plac astfel de jocuri și sunt tare încântată că avem opțiuni la jocurile noastre normale în care eu sunt împușcată sau aruncată în lava. Și deja mă uit cu ce să completăm colecția de jocuri după ce le epuizăm fizic și psihic pe cele pe care le avem. Dacă ai idee de astfel de jocuri super amuzante și captivante, categoria 4+, aștept cu interes sugestii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s