Oameni anxioși

Tu să nu faci ca mine. Să dezvolți așa obsesie pentru o carte, încât să nu mai dormi noaptea, să citești 462 de pagini pe nerăsuflate aproape, și apoi, a doua zi, să te simți ca motanul Tom când încerca din răsputeri să își țină ochii deschiși.

(sursa foto aici: https://www.imdb.com/title/tt0044047/)

Dar nu mă pot abține când este vorba de Fredrik Backman, și doar sunt la a treia carte scrisă de el. Are ceva în stilul său de a scrie, cum să zic, se vede că e un scriitor căruia chiar îi place să scrie. Și pare că îi curg cuvintele extrem de ușor din condei. Chiar o să caut informații despre procesul lui de creație, dar să scrii așa o capodoperă literară, fără cuvinte simnadicoase, fără termeni filozofici, psihologici, economici, este absolut fantastic.

Ostatici într-un apartament. Mai mult sau mai puțin. Doamne, cât m-am simțit așa cam tot anul lui 2020, și nici măcar nu mă amenința nimeni cu vreun pistol. Ca și personajele din carte, de fapt, aș fi putut oricând să ies, doar că am ales să rămân în casă. Și aici, în acești 78 de metri pătrați plus minus, am scos la iveală toate fricile, anxietățile, tot stresul, toată oboseala. Pe rând. După cum tot zice autorul, această carte ar putea fi vorba despre iubire. Sau despre idioți. Sau despre una și alta. Oare nu e așa și viața? Despre toate și despre nimic?

Nu sunt critic literar deloc, scriu despre cărțile pe care le citesc în speranța de a promova cititul, dacă stârnesc cât de puțin curiozitatea asupra unei cărți, misiunea mea este victorioasă. Această carte te trece prin atât de multe emoții, îți vine să râzi, să plângi, să fii furios în ce privește nedreptatea, să fii optimist că lucrurile se pot așeza chiar și pentru oamenii care simt că nu mai există scăpare, și astfel ajungi la ultima pagină și îți dai seama că…e complicată viața, dar și frumoasă.

Oameni anxioși de Fredrik Backman. O carte a timpurilor noastre și totuși eternă în esența ei. Tu ai citit-o?