Să spun mai întâi cum am ajuns să mă uit la acest show pe Netflix. Era seară și copilul a zis că vrea să doarmă cu tatăl lui. Wohoo, party time cu televizorul pentru mami!!!!! Așa că am dat mai întâi la ProTv, unde am descoperit încântată că începuse un nou Master Chef. Doar că ce să vezi, publicitate cât cuprinde. Și eu doar o seară la dispoziție. Așa că repede am ajuns la Netflix.
Mi-am amintit că citisem ceva pe Facebook despre Next in Fashion. Am zis hai să văd și eu despre ce e vorba. Incredibil! Un fel de Master Chef, dar cu haine și….fără publicitate!!!! Winner winner, chicken dinner!
Pe lângă aceste mici detalii administrative, m-a întreținut și conținutul show-ului. Diversitatea designer-ilor, din Anglia, Coreea, China, America Latină, Scoția, Italia, SUA, chiar s-au cunoscut influențele și fiecare a avut un punct de vedere diferit în abordarea temelor. A fost ciudat că mai întâi au lucrat în echipe, iar unii mai lucraseră împreună, alții au pornit colaborarea fix acolo. Mulți dintre cei care nu se cunoscuseră înainte au părăsit mai repede concursul. Dar au fost și echipe de acest gen care au rezistat foarte bine în competiție. Iată cum acest aspect mi-a dat puțin de gândit, cât de deschiși suntem noi ca oameni să îmbrățișăm ideile unui necunoscut, să colaborăm în ciuda diferențelor de personalitate, să nu mai zic și culturale. Într-un fel gândea o concurentă care avea 3 job-uri ca să își întrețină familia și în cu totul alt mod gândea partenerul ei de echipă care avea deja brand-ul lui și probabil venise în concurs pentru expunere.
Apoi, mi-a făcut plăcere să îmi clătesc ochii cu creațiile lor. Sunt ani buni de când nu am mai cumpărat reviste de modă sau am mai urmărit colecția vreunui designer. Pe internet și în magazine, hainele par trase la xerox. Chiar în weekend am fost la mall, și dacă iei la rând magazinele obișnuite, parcă vezi aceeași Mărie cu altă pălărie, sau poate nici pălăria nu e diferită. Așa că mi-a prins bine să mai văd ceva diferit, culoare, îndrăzneală, originalitate.
Căci, ce credeți, am început joi seara show-ul și în weekend am sacrificat orice power nap ca sa termin cele 10 episoade.
Cel mai tare m-a impresionat că toți concurenții au vorbit atât de frumos despre susținerea din partea familiei. Unii mai tinerei, alții trecuți de 30+, toți au spus cât de importantă a fost susținerea familiei pentru activitatea lor. Unii părinți au făcut credit să studieze copilul la o instituție de artă și design. Or, eu simt că suntem încă în era în care dacă auzi copilul că vrea să fie fashion designer, îl trimiți la el în cameră și îi spui să iasă când are altă părere despre cum ar putea mânca o pâine ca adult. Așa că a fost atât de frumos și emoționant să auzi aproape toți concurenții că părinții lor le-au observat talentul și i-au încurajat să facă ce le trecea prin cap.
În final, ce a vrut să fie o bingiuială normală de weekend s-a dovedit a fi o lecție chiar frumoasă de viață. Mi-am propus să fiu mai deschisă în viitor în colaborări chiar dacă mi se pare că nu suntem chiar la fel și să încurajez frumosul și esteticul și mai mult în viața mea.
Tu ce mai urmărești zilele astea (obsesiv)? 🙂