Ce poate fi mai frustrant decât să faci bagaje, să împachetezi cu grijă ținute de nuntă, pantofi, sandale, cravată, schimburi copil, farduri etc etc, sa le conduci în alt oraș, să le urci pe scări trei etaje, în plină căldură de august?
Cu siguranță că poate fi și mai frustrant să te întorci frumușel cu toate bagajele neatinse, adică să le cobori cele trei etaje la loc, sa le așezi in mașină tot frumos, că nu îți vine să le trântești de nervi, sunt totuși hainele alea bune, să le conduci înapoi acasă, și, bonus, cu un test de covid pozitiv la pachet.
Așa distractiv a fost weekendul nostru că abia azi m-am urnit sa scriu despre el :)) Da, dacă nu era rost să mergem la nuntă, poate nu testam copilul, avea simptome ușurele de viroză, dar am zis să fim responsabili. Și dacă nu îl testam atunci, îl testam sigur la doua zile distanță când ne-au lovit simptomele pe mine și pe soț, și la noi nu a fost așa light, ca de viroză.
Deși a doua oară la mine, virusul mi-a dat și la cap și la gioale ca să zic așa, ba îmi ardea capul și aveam amețeli, ba mă dureau toate articulațiile pe care nici nu știam că le am, ba ma ustura in gât și nu puteam sa vorbesc. Chiar urât. Dar a mai trecut. Azi chiar mi-am spălat părul, am făcut ceva ordine, am simțit că mă pot mișca și eu ok.
Acum încercăm să ne refacem pentru cealaltă nuntă, programată în acest weekend. Ionas e chiar entuziasmat sa meargă la nuntă. Să mâncăm, să dansăm, și să vedem mirele și mireasa. Așa că trebuie să îi arătăm băiatului cum e la nunta, că nu mai ține minte de când era bebeluș. Sper sa ne iasă!