Toamna se numără…blogul

Mda, să revii la scris după ce nu ai mai tastat nimic în neinteres de serviciu sau de Whattsapp e ca atunci când revii la sport după câteva luni de pauză. Nu știi dacă te mai ține, dacă mai ai ce trebuie, dacă merită sau nu să revii, căci nu știi dacă o să te țină de data asta.

Mărturisesc că, printre cele câteva schimbări radicale prin care am trecut în anii de pandemie 2020-2021, a fost faptul că nu am prea mai găsit inspirația să scriu. Eu sunt o persoană de acțiune, și dintotdeauna am avut mai multe activități pe rol, pe lângă serviciu și viața de familie. Ba mergeam la sală de 2-3 ori pe săptămână, ba predam cursuri de suedeză seara, ba voluntariat sau chiar acest blog. Unii oameni mă și întrebau cum reușesc să fac atât de multe. Mie nu mi s-a părut niciodată un efort, fiind o persoană de acțiune, cum spuneam.

Ei, când a venit primul lockdown pentru noi, a fost primul mare șoc pentru mine și cum mă știam eu. Pentru că toată activitatea mea se desfășura în casă. Și câteva luni bune, totul era în camerele apartamentului nostru și cam atât. Or, inspirația, cel puțin a mea, venea nu numai din cărțile citite, dar și din oamenii de la merou, de pe stradă, de la birou, din frunzele din copaci, din zgomotul mașinilor, practic din viața orașului. Mi-a fost foarte greu să regăsesc inspirația de a scrie. O vreme, am crezut că pur și simplu nu mai am nimic interesant de spus. Dar, a venit și ziua cu revelația. Jurnalul meu online nu e despre interesant, e despre viață, iar viața nu e mereu ultra extra palpitantă și wow. E și cu zile plictisitor de simple. Și e bine așa.

Pentru că o lecție din pandemie a fost și să învăt să iau pauze, să am mai multă grijă de mine, să îmi ascult corpul, să fiu în loc să fac. Azi, am simțit nevoia să scriu din nou. Am scris. Și mă simt bine. Tu? Cum te regăsești în prag de toamnă?