La noi in familie, odată cu ziua mea de la început de noiembrie, începe o avalanșă de sărbători și sărbătoriți care se mai termină pe 20 ianuarie. Sfinți, aniversări, Crăciun, Revelion, practic săptămâna si sărbătoarea 🙂 Dar e frumos așa, parcă mai mult ne bucurăm de luna aceasta festivă, ultima din an.
Eu am intrat deja în spiritul festiv cât se poate de bine. Am împodobit bradul la 1 decembrie, am urmărit cam prea multe filme de Crăciun, am pornit un puzzle crăciunistic de 1000 de piese, am început să pregătesc cadourile de pus sub brad. La meniu nu mă gândesc, încă gătește mama mea și eu mă bucur de acest aspect 🙂 Urmează și o curățenie mai responsabilă, dar mai aștept puțin, vorba aceea, să nu se facă la loc dezastru până la Crăciun.
Azi am devenit chiar și puțin nostalgică privind în calendarul meu de advent pornit pe Instagram. Suedezii sărbătoresc pe 13 decembrie Sankta Lucia, sărbătoare dedicată luminii și bunătății. Nu am poze din facultate îmbrăcată în alb și cântând la cor că deh, nu aveam telefon cu camera pe atunci, dar îmi amintesc cu mare drag ce frumos era colindul Ambasada Suediei sau la Biserica Luterană, urmat de răsfăț cu glögg și saffronkakor.
Poate sunt mai nostalgică decât de obicei, că am și vorbit multa suedeză azi la serviciu, dar pare că 13-le mi-a fost cu noroc, am rezolvat ceva situații și pregătesc ușor ușor retragerea din activitate pentru sărbători.
In alte case de corporatiști cum mai e? La fel ca la noi, adică știm că vine Crăciunul, ne semi pregătim pentru el, dar de fapt majoritatea pregătirilor tot în ultimele zile la facem? 😅
Alexandra Clark (Chițu) 