Piatră, piatră, piatră. Și nisip. Și iar “chetroaie”. Și totuși, cumva, nu am reușit să ne plictisim. Ba din contră, parcă Mama Natură a mai vrut să ne demonstreze încă o dată cât de șmecheră poate să fie.
Să încep cu inceputul. In primul rând, încă o dată ziua de 13 ne-a purtat noroc, căci grupul nostru de 6 persoane chiar a ajuns de 6 persoane la aeroport. Viața cu copii mici și bebeluși e foarte imprevizibilă, încât abia îndrăzneam sa sperăm că vom ajunge cu toții la aeroport. Dar am ajuns. Astfel că am aterizat în Aqaba, iar de acolo am pornit la drum cu șoferul și organizatorul excursiei noastre.
A fost prima dată când am apelat la un ghid local să se ocupe de tot ce înseamnă transport, cazări și excursii locale. Ne era și puțin teamă, eram și entuziasmați, era un cocktail de nou cu senzația scăpatului de acasă, combinat cu just a dash of vinovăție că am plecat fără copil…una peste alta, am urcat totuși în dubă și ne-am îndreptat către prima destinație, deșertul Wadi Rum. Am avut cazare la Wadi Rum UFO Luxotel, cina și micul dejun incluse. Am stat în cameră tip bubble, iar partea specatuloasa era că te simțeai constant într-o scenă din Star Wars. Nu zic asta întâmplător, chiar s-au filmat scene pentru film in zonă. Peisajul la superlativ, oriunde întorceai capul.
In aceeași după amiază, am avut excursie in deșert, unde nu ne mai săturam să privim cum a sculptat Mama Natură in timp munții de piatră. De multe ori mi se părea că vad urme de fosile de animale gigantice, sau forme de scoici uriașe, sau cranii sculptate in piatră. Nu exagerez când povestesc că m-am trezit spunând cu voce tare: dar astea chiar nu sunt făcute de mâna omului?! Absolut superbă experiența, iar apusul văzut în plin deșert a fost ceva cu adevărat unic.
Ziua a doua a început în forță la 7 dimineața, încât aveam in plan sa pornim spre Petra. Am inceput traseul de la Little Petra, am luat un “taxi” care ne-a lăsat la poalele muntelui, iar de acolo am pornit urcarea, traseul Ad Deir, care are aproximativ 9 km. După ce ne-am minunat de 88276344 ori de superbul peisaj, am ajuns sus, la mănăstire, apoi am continuat drumul spre Trezorerie, morminte și toate cele. Dacă până atunci mă minunasem de ce a putut să lucreze Mama Natură, la situl arheologic nu am putut sa nu mă uimesc constant de îndârjirea cu care mâna omului a lucrat, a sculptat, a dăltuit, la stadiul de perfecțiune, coloane înalte de zeci de metri, aranjate, aliniate, astfel încât să dăinuiască mii și mii de ani.
Drumul spre Petra, cel puțin din Wadi Rum, este preponderent, arid, uscat, piatră unde vezi cu ochii. Chiar vorbeam cu soțul și ziceam oare cum au decis oamenii aceia sa se stabilească fix acolo, acum mii de ani, unde resursele par să fie aproape de zero. Ce i-a atras, de ce nu or mai fi mers până să dea și ei de o pădurice, de o apiță. Ca apoi să aflu că, de fapt, in Iordania se află cel mai vechi oraș din lume locuit în permanență. Petra a fost un mare punct de întâlnire pentru comercianți din Egipt și Siria. Deci partea cu codrul era doar in mintea mea un musai, oamenii se descurcau ei pe pietre, pe nisip, cu cămilele și măgarii lor.
Daca e ceva ce nu mi-a plăcut a fost tocmai îmbulzeala aceasta a localnicilor cu măgari și cămile, intrebandu-te dacă vrei să te plimbi cu cămila.
Altfel, un drum superb, vremea a ținut cu noi, iar faptul că am vizitat în extra sezon ne-a oferit ocazia sa mergem în ritmul nostru, sa ne oprim la pozat fără să fim zoriți la tot pasul. Chiar și așa, am întâlnit turiști italieni, spanioli, americani și desigur frați români:)
După 10 km merși pe jos și o cină copioasă la Town Season Hotel unde ne-am și cazat in a 2-a seară, am căzut aproape lați.
Ultima zi a fost cu mare și cu soare. De fapt, am bifat și Marea Moartă și Marea Roșie in aceeași zi. Mare păcat că în toată zona aceea între Petra și Amman, nu e nimic amenajat să te poți bucura de experiența deosebită a unei băi in Marea Moartă. Din fericire, acest aspect nu i-a oprit pe băieți, chiar dacă a fost nevoie de a mai opri mașina la 10 km mai departe, unde au făcut o tentativă de duș, să dea sarea jos. Altfel, peisajul minunat, nu mă mai săturam să admir sarea in bucate strălucind în soare la malul mării.
La Mare Roșie, in Aqaba, am avut parte de o plimbare cu Glass Boat, adică o barca ce avea un geam transparent in podea și astfel am putut observa din frumusețea coralilor și am ochit o multitudine de pești mari și mici, colorați, înotând de zor pe sub barca. A fost o vreme absolut estivală, cred că ne-am și bronzat puțin. Am încheiat oficial excursia la o terasă de unde am urmărit apusul.
A fost o excursie minunată, plina de experiențe frumoase, iar faptul că cineva local s-a ocupat de organizare și de program ne-a luat cumva din “stresul” administrativ. Chiar ne-am întors acasă încântați, relaxați, veseli și cu mare chef să ne îmbrățișăm băiețelul care a fost mai mult decât înțelegător cu noi.
Cu așa început de an, chiar am convingerea că va fi un an pe cinste.
Alexandra Clark (Chițu) 