Câteodată mă întreb ce o să își amintească Ionas din copilărie când va fi mare. O să țină el minte toate jocurile de pe covor, cu Mario, bakugani, hot wheels, plușuri, figurine, alergatul prin casă în joaca de-a hoțul și polițistul? O să aibă vreo amintire legată de toate poveștile inventate și răsinventate de dinainte de culcare, seara?
Pentru mine, vârsta lui de 4 ani, tot anul 2022, a fost ceva magic, sigur o să îmi rămână în minte această perioadă mulți ani. A fost cel mai drăgăstos, ne-a inundat la propriu în pupici și declarații de iubire și îmbrățișări. În ianuarie, a împlinit 5 ani. S-au mai rărit puțin declarațiile și pupicii, s-au îndesit strategiile de obținere de dulciuri sau alte jucării pe care și le dorea. Crește. Și e minunat cum crește.
Dar iar mă întreb. Ce amintiri din copilărie o să aibă? Eu una, știu. Dă-mi o plăcintă cu brânză și o cană de lapte bătut și sunt înapoi la mamaia Badea în odaie și ascult muzică populară la radio. Sau fă-mi niște ouă prăjite cu salată de castraveți și ceapă, cu mult oțet, și instant sunt iar, vara, cu mătușile mele, ascultând muzică și cântând pe bătătură. O ciocolată întreagă îmi amintește mereu cum luam fiecare câte două rânduri, eu, mami și frate-miu, iar pentru tati rămânea doar un rând, dar mâncam toți, împreună, ciocolata și era așa un moment frumos. Cred că a ghicit oricine că mâncarea mă triggaruiește să zic așa destul de mult.
Nu știu ce o să își amintească Ionas mai exact. Sau ce emoții o să îi trezească vreun somon la cuptor cu legume, sau pizza mâncată pe canapea, la televizor. Om vedea.
Cert e că am fost acasă la mami în weekend, și parcă a vrut să desfunde toate amintirile deodată, căci am avut cozonac, cornulețe cu rahat și plăcintă cu brânză. Pe lângă sarmale :)) De unde și gândurile mele. Ce și-o aminti copilul nostru din copilăria lui? Te-ai întrebat vreodată?