Obișnuiam să cred că iubirea se cumpără. Primul meu card de credit l-am făcut ca să pot cumpăra în rate un telefon prea scump prietenului meu de atunci. La vremea aceea mi s-a părut un gest super grandios, dovada supremă de afecțiune, cine mai era cu așa cadou pentru prietenul ei?! Din fericire, relația a durat cel puțin cât au durat și ratele la telefon, asta ca sa fac haz de necaz, la o adică se putea mai rău.
Mai apoi, cheltuiam sume impresionante din banalul meu salariu pe tot felul de atenții, distracții, ca nu cumva să pară că nu îmi dau interesul. Și nu puține erau dățile când apelam la mai sus menționatul card de credit ca să acopăr zilele rămase până la următorul salariu, căci nu eram prea atentă la termeni științifico-fantastici pe atunci, cum ar fi buget, planificare, economii.
Nu conștientizam, evident, dar acum, privind în urmă, credeam că iubirea se cumpără.
Mă bucur că am mai crescut și că am ales să cred că mai bine mai târziu decât niciodată când vine vorba de educație financiară, dar mai ales despre dezvoltare personală. Și slavă cerului, mi-au și ieșit în cale exact oamenii de care aveam nevoie, sau poate i-am atras cu magnetismul meu aparte, cine știe, cert e că au apărut exact când a fost momentul potrivit pentru ei să apară. Și aici mă refer la prietenele care m-au scos din casă și au insistat să socializez când eu eram într-o pasă proastă, și mă refer și la domnul actual soț care a apărut într-un bar din București când eram aproape pregătită să încerc din nou o relație. Și el a insistat să rămânem împreună chiar și când eu eram mai..neprietenoasă.
Încă îmi place să fac cadouri. Doar că acum nu mai am card de credit. Nici împrumut de nevoi personale. În schimb, am o limită în bugetul lunar în ce privește cadouri, jocuri, jucării și alte nebunii. Și chiar și în ianuarie, o lună cu doi aniversați în familie, cu o excursie și cu alte cumpărături la reduceri, tot am reușit să am o mică sumă rămasă pe card în ziua în care a intrat salariul.
Partea interesantă este că simt că primesc iubire cu nemiluita, gratis, zilnic și fără compromisuri de vreun fel. Și parcă așa, ușor ușor, ajung să iubesc tot mai mult și pe cea mai dificila persoană din viața mea, cea cu care am fost poate prea aspră uneori, cea pe care am judecat-o cu vârf și indesat…ajung să îmi iubesc propria-mi persoană tot mai mult.
Alexandra Clark (Chițu) 