Alexandra Clark (Chițu)

Am ajuns să fiu acel tip de persoană care se bucură că are o zi de leneveală și de fapt ajunge mai obosită la culcare seara decât își imagina.

Dar să încep cu începutul. Ieri mi-am dat singură trezirea pe la ora 5 dimineața, iar apoi după ce am rămas acasă doar eu și cățelul, nu am mai reușit să adorm. Pe lângă faptul că nu am dormit, nici măcar nu am lenevit. La ora 7 frecam baia cu Domestos și alte produse de curățenie, și am schimbat și lenjeria de pat. Apoi, deja s-a făcut ora să scot cățelul la plimbarea de dimineață.

Întorși în casă, am hotărât că e musai să lenevesc. Adică nu se poate să fie ora 9 și eu să mai fac treabă așa multă. M-a ținut până pe la 10:30, și asta deoarece aveam de terminat Poor Things (ciudat film, frumos, dar ciudat) și am mai urmărit din Oppenheimer, dar tot nu l-am terminat.

Am decis după această rundă de tv că e momentul să mă vopsesc pe păr. Am aplicat vopseaua și m-am apucat sa spăl vasele, să curăț espressorul și să dezinfectez și chiuveta dacă tot eram acolo. Apoi m-am spălat pe păr și deja era ora de plimbarea de prânz a lui Maxi. Deh, câine mic, vezica scurtă.

Întorși în casă, am mâncat ceva de prânz și am decis că trebuie să dorm puțin, așa că m-am întins în canapea, am deschis cartea pe care o citesc momentan, Cinci Colțuri, și am citit până am simțit pleoapele extrem de grele. Dar ce să vezi, eu nu pot dormi prea mult ziua, în 40 de minute maaaxim eram deja cu ochii zgâiți pe pereți. Am decis să calc câteva rufe și să reorganizez sertarul de șosete, să le pun deoparte pe cele lungi, de iarnă. Iar, plimbat cățelul.

Au urmat câteva alte mici activități, am decis să comand o pizza pentru cină, am pregătit ghiozdanul pentru a merge la sală azi, plimbat cățelul, ordonat puțin un dulap, și nu știu când, dar s-a făcut ora 10 seara și mie mi se închideau ochii. Am mai moțăit până pe la 10:30, apoi am cedat și am stins orice lumină și orice televizor.

Și uite așa, am petrecut o zi singură acasă. Cu treabă, plimbare, cultură și self care dacă stau să sumarizez :)) partea bună cu cățel este că pot vorbi cât vreau de una singură și să pretind că vorbesc cu el :)) deci am avut și parte de “conversație”. Eu mă bucur sincer, că am avut și am energie să fac din nou lucruri, acum doi ani, și chiar și anul trecut, energia mea era mult sub nivelul mării, așa că dacă am adormit la 10:30 după o așa o zi, sunt ok cu asta.

Tu ce faci când pisica nu-i acasă? 🙂