În Suedia, poţi să fii concubin şi rişti mai puţin să ajungi la ştirile de la ora 5. Ce vreau să zic este că poţi fi concubin cu acte în regulă şi cu drepturi în caz de despărţire. Unde mai pui că termenul suedez sună şi mult mai drăguţ: sambo. E chiar un acronim, samman însemnând împreună, iar boende e locuinţă.
Termenul de căsătorie e demodat, suedezii aleg să se căsătorească târziu, în general după ce au făcut deja un copil sau doi şi clar după 35 de ani, iar vecinii nu se uită cu milă la bieţii copii că sunt „făcuţi din flori”. Mami, stai liniştită, nu scriu textul ăsta cu subînţeles, şi aşa cred că eşti îngrijorată că n-am gânduri de om mare la toţi cei 28 de ani ai mei. Doar informez lumea despre cum stă treaba în Suedia 🙂
Aşa, deci cum spuneam, observând că suedezilor le stă mai bine în această formă de sambo, statul suedez a dat şi o lege în 2003, legea concubinajului cum ar veni. Astfel, bunurile adunate de cuplu în timpul sambo-ului, devin bunuri comune, doar dacă nu au semnat altceva în prealabil, un fel de contract prenupţial. E bine de ştiut că, în calitate de sambo, nu moşteneşti totuşi averea iubitului sau iubitei, tot familia este cea care primează în astfel de cazuri.
Dacă urmăriţi să vă mutaţi în Suedia, poate vreţi să ştiţi că există şi viză de sambo. Adică, în loc să te duci la primărie să declari căsătorie, te duci la Migrationsverket (Biroul de Imigrări) şi declari concubinaj. Procesul e acelaşi, o grămadă de birocraţie, interviu şi trimis de colo colo, dar, dacă sufletul pereche vă este în Suedia, vă poate fi de ajutor la mutare, fără să apelaţi la căsătorie neapărat. Femeile şi bărbaţii sunt liberi să aleagă cu cine să se căsătorească; mai mult, din 2009, Suedia permite căsătoriile între persoane de acelaşi sex. NU ai voie să te căsătoreşti dacă ai sub 18 ani sau dacă eşti deja căsătorit cu altcineva, în rest – libertate. Eu spun că sunt mai mult decât indulgenţi. 🙂
Până la urmă, romantica din mine crede în continuare că tot ce contează sunt iubirea, înţelegerea şi respectul. Restul sunt acte, detalii, tradiţii, obişnuinţe. Închei poetic cu poezia mea preferată despre tot ce înseamnă dragostea, scrisă de Nichita Stănescu:
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
Weekend iubăreţ!
Alexandra Clark (Chițu) 