Testul Papanicolau – un Must Do pe lista oricărei femei

M-am tot gândit cum să compun titlul pentru acest articol. De obicei, nu îmi ia mult, dar acum, cu greu m-am hotărât cum să îl numesc, ca să exprime cât mai bine ideea. Am creat blogul ăsta ca să pot ține minte multă vreme amintiri frumoase. Dar iată că mai vine câte o experiență care nu e chiar roz și care te marchează. Și pe care nu o poți lăsa să treacă așa ușor. Că poate mai are cineva de învățat din povestea ta….

Cel mai greu moment al meu pe anul acesta a fost să aștept o biopsie. Timp de două săptămâni, îmi tot spuneam că nu are sens să mă gândesc la rezultat, că nu am cum să îl influențez, dar nu aveam cum să evit nicicum filmele de groază din capul meu.

Totul a început cu o vizită de rutină la medicul ginecolog. Consider că un avantaj al vieții de corporatistă este abonamentul gratuit la clinicile particulare. Astfel, am dezvoltat sănătosul obicei de a merge la gineco pentru testul Papanicolau și la analizele de sânge o dată pe an.

Pentru că am fost agitată cu noul apartament și apoi cu mutatul, am lăsat să treacă vreun an jumate de data aceasta. Însă am ajuns până la urmă. La prima vedere, doctorița mi-a spus că zărește o rană pe col. Nici mică, nici mare, cu siguranță nu de ignorat. Am făcut și Papanicolaul, nu a ieșit bine deloc. M-am îngrijorat un pic atunci, dar am zis că nu e nimic ce nu se poate rezolva prin tratament. Însă nu a fost chiar așa. Rana nu dispare prin tratament, ea rămâne acolo, ca o deformare, dar care nu deranjează. Că asta a fost problema. Dacă durea sau altceva, sigur aș fi luat mai repede măsuri. Ca în reclama aia la pasta de dinți. Dar chestiunile astea sunt ca o alună pe piele. Apar și nu știi când au apărut, doar le descoperi așa, întâmplător.

Doctorița mi-a spus. Aveți o rană pe col. Vă recomand o intervenție pentru a o elimina, ocazie cu care vom lua și probe pentru biopsie. Apoi, cred că a mai spus ceva, eu nu mai auzeam nimic. Mă blocasem la biopsie. Acum un an și un pic, l-am pierdut pe  bunicul meu în lupta lui cu cancerul. Cuvântul biopsie m-a răscolit așa tare că îmi venea să o iau la sănătoasa. Dar, cumva, am rămas fermă pe poziții și am și făcut programare pentru intervenție.

Ca să îi pot spune și mamei despre asta, am mai citit un pic, m-am mai consultat cu alți prieteni doctori, ca să îi livrez vestea cât mai calm posibil. Intervenția ERAD e aleasă des de către femei, pentru că, deși reduce dimensiunea colului uterin în funcție de cât de extinsă este rana, curăță ce e afectat și sunt șanse mari să nu mai fie nevoie de altă intervenție după.

Așa că am mers încrezătoare la Sanador, unde doctorița Lucia Iurco s-a ocupat de mine. Am fost foarte mulțumită de organizarea lor, mai puțin de partea cu externarea, care durează foooarte mult, iar eu eram deja obosită și nemâncată și voiam să ajung acasă mai repede. Apoi a urmat de fapt partea grea, partea cu așteptatul.

Dar, într-o zi caniculară de iulie a sosit și rezultatul. Ca să o citez pe doamna doctor, a ieșit mult mai bine decât mă așteptam. Adică rana a fost eliminată, corpul se reface și nu mai e nevoie decât de control anual pentru observare. Hiuh!

Profit de experiența mea, pentru a te întreba și pe tine: tu când ai fost ultima dată la un control ginecologic? Nu vreau să te sperii cu numărul alarmant de 9 (NOUĂ!) femei diagnosticate zilnic în România cu cancer de col uterin. Nici să îți aduc aminte că trăim într-un mediu care parcă ne predispune la sedentarism, dietă săracă în legume și fructe proaspete și mult mult stres. Vreau doar să te programezi cât mai curând la medic, dacă încă nu ai fost pe anul ăsta. Gata, te-ai programat? 🙂