Home

Auzi povești, întâmplări, le spui altora că te aștepți să pățești și tu, dar în secret tu te gândești că nu va fi cazul. Doar tu ești cea mai atentă mamă din lume. Cea mai grijulie și cea mai dedicată. N-are cum. Și totuși…

Ora 3 dimineața. După a 4-a trezire pe această noapte, e cazul sa schimbăm și scutecul. Că deh, e mega plin după atâta stat la piept. Dinții ăștia s-au hotărât să iasă doi deodată și noaptea ne văităm și ne aolim din oră în oră. Dar nu-i nimic. Mami rezistă. Tati a fost exilat în alt pat, nici o șansă să fie și el trezit din oră în oră și să mai ajungă și întreg la birou a doua zi.
Așa, deci cum spuneam, sa schimbăm scutecul la ora 3 dimineața. Printre vaiete și aoleli, am dat jos scutecul îmbibat, am dat în orb cu cremă, că nu aprindem lumina, să nu trezim de tot prințul, și până să închid pijamaua la loc, a adormit. Hiuh, moment de respiro.
Mă aplec sa iau scutecul îmbibat, mă întorc cu spatele la pat sa îl las mai spre hol și POC! Mă întorc, Ionas se ‘mutase’ din pat pe podea. În secunda imediat următoare, el a dat să se ridice și a început să plângă panicat. Deși am simțit că nu mai am sânge deloc în creier, am pășit hotărâtă și l-am ridicat. Soțul a venit și el imediat, auzind bufnitura. Nici acum nu știu cum a cazut exact, cucui nu a facut, după ce s-a calmat, l-am investigat pe corp sa văd dacă își ține mâinile și picioarele ok, toate păreau in regulă. Sotul zice că poate s-au lasat pe fundulet cumva. Cine o ști? El a mai mâncat puțin și a adormit. Dar eu am mai pus geană pe geană până la dimineață?! Nuuu! Mă uitam la tavan și încercam să refac evenimentul, derulând in cap și ce auzisem la cursul de prim ajutor pentru bebeluși. Îmi veneau in cap vorbele doamnei doctor: ‘copii mici, căzături de la distanțe mai mici, griji mai mici’. Dar eu numai griji mici nu aveam. Deja mă gândeam să schimb și patul dacă s-ar putea, sau sa dormim pe ceva foarte jos, o saltea eventual, sa nu mai aibă de unde sa cadă.
La lumina zilei, m-am mai calmat. Nu mai părea totul așa tragic. Ionas nu avea nici o urmă de traumă, a fost vesel și jucăuș ca de obicei. Mie mi-a trebuit un espresso cvadruplu ca sa rezist toată ziua, dar am fost bine și tot în același pat am dormit în serile următoare, fără alte incidente.
Consemnând astfel oficial prima (Doamne ajută, și ultima) căzătură din pat, asta după ce am bifat prima vânătaie pe față, că domnul nu se apleacă, se aruncă în față, pot spune că m-am liniștit. Nu o sa pot preveni fiecare poc și buf, dar pot sa fiu acolo sa alin, sa pup și să mângâi la nevoie. Și presiunea dată la foc mai mic in ceea ce privește așteptările de mama ideală. Facem cât putem, cum putem, când putem și e perfect așa.
xavier-mouton-photographie-744427-unsplash

One thought on “Poc și Buf

  1. Pingback: Aproape un An de Bebelușeală | Alexandra Chitu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s