Acum, vedeți voi, minunea noastră de copil are sânge scoțian în vene, prin urmare, ne luăm și după sărbătorile lor, să nu fie discriminare, chiar dacă noi locuim în România (momentan). Așa că, în prag de sărbătoarea cu Trick or Treat, am luat mândrului haine personalizate, am cumpărat și decorațiuni și mai mai să mă deghizez și eu, dar am zis că sunt destul de speriat cu cearcănele pe care le am deja.
Nu o să mergem și la colindat printre vecini, căci e prea mic el, dar cu siguranță că va veni și acest moment în anii următori. Nu eram sigură, să fiu sinceră, dacă și în UK există această sărbătoare, așa că am întrebat direct sursa, adică pe soț. M-am amuzat puțin imaginându-mi-l deghizat în pirat, după cum mi-a spus că îi plăcea să se îmbrace când era mic, dar cert e că Halloween-ul e petrecere în toată regula la ei, așa că de ce nu. Și așa el se miră de câte zile de sărbătoare putem noi avea în calendar (a se citi zile în care nu avem voie să spălăm rufe 🙂 ) și cum lumea aici se sărbătorește cu mare tam tam și de ziua de nume. La ei nu e așa deosebită o zi de onomastică.
Am tras un pic cu ochiul și la dragii mei suedezi și încă o dată mă mir și eu câte au în comun cu scoțienii. Deh, rădăcinile celtice își spun cuvântul. Dar, în fapt, suedezii au început să sărbătorească târziu, prin anii 90 și asta mai mult din cauza marketingului venit de la americani. Probabil bătrânii lor, ca și ai noștri, zic ce o mai fi și asta, să mutilezi bietul dovleac și să te îmbraci în te miri ce, să mai ceri și bomboane.
Dar eu sunt de părare că dacă e vorba de distracție și voie bună, de ce nu. Să ne deghizăm, să mâncăm bombonele și să celebrăm monstruleți! Deeeeci…ne dați sau nu ne dați? 😀
Sursa foto: 
Alexandra Clark (Chițu) 