O dată pe an este exclusiv despre mine și prietenele mele. Ideea a pornit acum vreo 5 ani cred, când am mers noi ca fetele într-o excursie la Sinaia. Ne-am decis super rapid, am căutat tren și a doua zi eram pe drum cu noaptea în cap. Ne-am simțit așa de bine doar noi între noi, încât ne-am zis: ce-ar fi, o dată pe an, să mergem undeva doar noi, fetele?
Nici nu aveam toate partener atunci, însă ideea de a merge undeva doar noi, fără să dăm socoteală câte înghețate am mâncat, câte calorii am consumat și câte baliverne am discutat, ni s-a părut tuturor genială. Așa că au urmat, pe rând, excursii la Paris, Praga, Amsterdam, anul trecut am avut o pauză pentru că nunți, și anul acesta a venit rândul orașului Milano. În principiu, ne alegem destinațiile în funcție de ce oferte găsim. Ne-am fi dorit inițial Valencia, dar erau destul de scumpe biletele de avion, așa că am considerat că Italia e mereu o idee bună.
Zis și făcut, am pornit 5 fete, oups femei de-acuma, din București, căci una venea din Luxembourg. Și ne-am reunit noi pe Malpensa și am pornit spre cazare. Am ales un apartament, fiind 6 la număr și vrând să petrecem cât mai mult timp împreună. A fost foarte bine situat, în el nu am petrecut mult timp, cred că mai mult am stat în balconaș, înghesuite 6 și încercând să nu râdem extrem de zgomotos. Timpul petrecut cu prietenele mele este o adevărată binecuvântare. Am putut vorbi pe teme extrem de variate, de la dileme în carieră, politică, nunta uneia dintre ele, tehnologie, etică, foooarte puțin de bebelușeală (ceea ce a fost foarte bine, destul discut și citesc zilnic pe această temă).
Inițial, am pornit spre Milano cu gândul că nu sunt prea multe de făcut acolo, așa că să avem doar 2 zile full ni s-a părut mai mult decât suficient. Dar mai să ne pară rău că nu am luat mai mult (desigur, și într-o lume în care nu aveam copii, soți, servicii și zile puține de concediu rămase acasă). Într-una din zile, am făcut un walking tour cu Maurizio și astfel am descoperit foarte multe locuri frumoase în Milano, dar și lucruri interesante despre acest oraș. De exemplu, admiram că multe dintre clădiri erau foarte bine întreținute, iar ghidul ne-a explicat că Milano este un oraș relativ nou contruit, prin anii 1900. Ultimul oraș vizitat în Italia fusese Roma, deci vă imaginați diferența de imagine. Turul a durat 3 ore și jumătate, este un tur gratuit și oferi la sfârșit cât consideri că a făcut, mie mi s-a părut unul dintre cele mai bine pregătite tururi pe care le-am făcut și Maurizio un italian cu o engleză excelentă și o stare de spirit și mai și.
A doua zi, am decis să facem o excursie la Lacul Como. Așa că am luat trenul și după doar o oră de mers, am ajuns în cu totul altă poveste. Orașul San Giovanni, micuț dar cu magazine exclusiviste, cu vedere directă la lacul Como. Am luat și vaporașul, să mergem în Bellagio, iar acolo am rămas de-a dreptul uimite de frumusețea locului. Dacă în prima zi nu am făcut cine știe ce poze, în Bellagio cred că am făcut vreo 200 de poze toate la un loc. Era o lumină superbă ce se strecura printre străduțele înguste care urcau și coborau spre locuri ascunse. O zi de vis, în care ne-am minunat de ce haine minunate puteau fi în vitrine, am savurat un prânz gustos și am pornit înapoi pe vaporaș, unde am admirat peisajul deosebit.
Fiind sâmbătă seara, am zis să rămânem mai mult în oraș. Mi-a plăcut să văd localnicii savurând un pahar de vin pe stradă, da ei nu țin morțiș să stea la masă când socializează. Cumpără din bar și stau de vorbă în zona pietonală. Poate de aia arată și mai în formă decât noi, românii.
În rest, am mâncat la pizza, paste, înghețată cât am putut. Am nimerit numai în locuri bune și prețurile nu mi s-au părut mari pentru mâncare. Ca și sfat pe care l-am primit de la ghidul nostru, ne uitam și la prețul unui espresso în meniu. Dacă era mai mult de 1.5 euro, era sigur un tourist trap și mai bine îl evitam.
De cheltuit, am dat mai mult pe transport. 9.5 euro autobuzul de la aeroport în oraș, la întoarcere am dat 14, căci am ales trenul mai rapid. Vreo 26 de euro vaporașul pe Lacul Como. La metrou nu era așa scump, am luat un abonament de 24 de ore și ne-am făcut treaba cu el. Aș fi făcut eu niște shopping în Milano, dar m-am abținut, nu era momentul.
Recunosc că m-am întors cu emoție în suflet acasă. În primul rând, soțul fusese și ele plecat săptămâna de dinainte, și nu mai trecuseră niciodată atâtea zile să nu ne vedem de când ne-am cunoscut. Apoi, bebe Ionas era mai mare acum, mă gândeam dacă nu cumva o să mă certe la întoarcere că l-am lăsat acasă atâtea zile. Dar a fost foarte dulce, m-a luat de gât, a râs și m-a pupat în felul lui caracteristic.
Sper din suflet ca această reuniune să dureze mulți ani de acum încolo, pentru mine este mai mult decât o gură proaspătă de aer, e un timp de calitate petrecut cu prietenele mele pe care, din diverse motive, nu îl mai petrecem la fel acum, chiar dacă suntem aproape toate în același oraș.
Surse foto: Unsplash
Alexandra Clark (Chițu) 