Home
Copii fiind, eu și fratele meu găseam mereu metode originale de a face rost de bani pentru dulciuri. Nu că ai noștri părinți nu ne-ar fi luat, dar era mai distractiv să facem banii noștri, nu mereu prin căi ortodoxe.
Odată, am blocat intrarea în scara de bloc și ceream vecinilor taxă de intrare “la spectacol”. Chiar aveam un deodorant pe post de microfon și cântam, spuneam poezii, ceva ceva făceam ca să primim niște mărunțis.
Altă dată, am așteptat să plece bunicii la câmp și le-am scos pepenii la vânzare la poartă. Ce bună a fost înghețata cumpărată pe banii de pepeni!
Dar stai, titlul acestui articol este despre cum am început eu să predau limba suedeză. Ce m-am dus și eu ca Ion Creangă la amintiri din copilărie?!

Deci, ca să încep cu adevărat povestea, pot spune că limba engleză o mai predasem. Deși pornisem la drum cu gândul că eu nu sunt un bun profesor, am prins curaj datorită feedback-ului primit, conform căruia lumea chiar înțelegea de la mine cum stă treaba cu Present Perfect acela.

 

Așa că am fost trainer de limba engleză o vreme pentru o firmă micuță, apoi m-am angajat la prima corporație. Anii au trecut, am mai predat un curs pe ici pe colo, cu suedeza am lucrat tot timpul, însă nu să o predau.
Dar universul le aranjează el cumva. Se făcea că o tânără domniță, adică eu, cu inima frântă în urma despărțiri amoroase, era în vizită la niște prieteni. Și dintr-una într-alta, un amic spune: Hei, am o prietenă care are un centru de limbi străine și parcă zicea că ar ține și cursuri de limba suedeză. Ce-ai zice, te-ai băga?
Am zis de ce nu? Până la urmă era ceva extra în afara serviciului și eram chiar curioasă dacă mi-ar ieși și un curs de suedeză. Astfel că, în anul de grație 2013, am susținut primul curs de limba suedeza la Ibsen. Au urmat 3 ani în care am avut constant cursuri. Am întâlnit o grămadă de oameni frumoși, interesanți, creativi, de la care am avut și eu ce învăța. Mulți s-au mutat în Suedia între timp. Cu mare parte păstrez legătura și acum. Cu bănuții câștigați, am ținut morțiș să îmi iau ceva amintire din fiecare modul, să nu îi cheltuiesc (doar) pe ieșiri în oraș. Astfel, a fost modulul care a plătit biletul de avion la Paris, cel din care mi-am luat rochița galbenă, cel cu geaca de piele și tot așa. Am continuat să predau și după ce l-am întâlnit pe Neil. E important pentru mine că nu am renunțat. Că atunci când e dragostea la început, nu mai ai chef să faci alte lucruri, dar eu m-am ținut de cursuri și ele de mine, chiar dacă aveam două seri pe săptămână când terminam programul la ora 9 și uneori aveam și sâmbăta curs.
În 2015, am hotărât cu o prietenă să ne înființăm o firmă, pentru a organiza cursuri de bune maniere pentru copii. A fost un proiect frumos pentru mine, pentru care am citit mult despre copii, despre educația lor, despre ce înseamnă bunele maniere și cum pot fi ele transmise către copii. Între timp, am decis să organizez și cursuri de limba suedeză pe cont propriu.
Inițial, mă cam speria gândul implementării unui astfel de proiect singură singurică. Trebuia să promovez cursul, să găsesc clienți, locație, să stabilesc buget, să emit facturi. să am absolut toate materialele pregătite și foarte bine puse la punct. Dar, când vrei cu adevărat ceva și îți pui și mintea la contribuție, toate par să se aranjeze mai bine decât visai. Așa se face că m-am trezit negociind prețuri de chirie, căutând locurile cele mai bune pentru a printa materiale și promovând articolul în căutare de clienți. Recunosc că m-au ajutat foarte mult și recomandările foștilor cursanți. Chiar am avut un modul în care 4 cursante veniseră la recomandarea directă a altora.

Și iată cum am încălecat pe-o șa și am zis povestea celor 8 module de limba suedeză organizate pe cont propriu. Ca și Prâslea, am avut parte și de provocări. Cursanți care s-au retras în ultima clipă, dându-mi peste cap bugetul de foarte mic antreprenor. M-am trezit odată de la o săptămână la alta că nu mai am unde să țin cursul. Am dat și bani din buzunar pentru treburi administrative, dar nu m-am gândit să închei acest capitol din viața mea. Prâslea se trăgea din viță nobilă, eu mă trag din doi antreprenori, ceva ceva business tot am în sânge, de unde și amintirile din copilărie 😉
Și n-aș putea încheia cu au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, pentru că nu știu încă încotro va duce povestea aceasta a antreprenoriatului. Dar știu că ceva ceva se coace pentru noul an. Vă anunț eu ce și cum 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s