Chiar dacă la noi e doar o altă săptămână la grădiniță, parcă tot am avut puțină emoție în suflet când ne-am pregătit de dimineață. Aseară, am cântat cu Ionas înainte de culcare Ce mică-i vacanța mare și tare ne-am distrat, incredibil, dar mi-am adus aminte aproape toate versurile ca și când l-aș cânta zilnic. Cred că unele amintiri rămân pur și simplu cu tine mereu 🙂
Ionas, care de obicei ne dă trezirea, azi parcă a simțit el că trebuie să își intre în rolul de școler, că a tot lenevit în pat și când m-am dus EU să îl trezesc, a zis că el e leneș și că vrea în brațe până în sufragerie. Deh, nu poți să îi înveți doar cuvintele bune. Din fericire, s-a activat repede când a văzut că e rost de brioșe cu dovleac la micul dejun și nu a fost nevoie de alte metode de convingere. Până să ajungem la lift, deja alergam noi după el.
Iar la grădi ne așteptau câteva surprize frumoase, decorul era altul, parcă era așa o atmosferă zglubilitică în aer și nu știu nici eu de ce, dar m-am emoționat puțin când a plecat Ionas de lângă noi. Cred că la gândul că e deja în al doilea an de grădi și parcă timpul ăsta ne aleargă prea repede.
Este un an special, cu măsuri de igienă deosebite, cu atenție sporită la triajul de dimineață, cu fel și fel de reguli. Noi deja suntem obișnuiți, grădinița noastră este deschisă de ceva vreme și faptul că purtăm masca mereu sau că nu mai putem intra cu el în grădi sau că îi vedem mai împrăștiați la pozele cu activități nu ne (mai) afectează. Știm că personalul își dă toată silința pentru copilași și asta e cel mai important pentru noi.
Pe principiul Doamne ajută!, sperăm să fie un an școlar frumos, să ne putem bucura de cum crește prichindelul acesta și să simțim cât de cât o normalitate.
Hai luni cu soare să aveți! 🙂
Alexandra Clark (Chițu) 