Multe cărți și materiale de studiu pe tema negocierii. Multe tehnici pe care le putem folosi. Eu însămi am participat la ceva traininguri pe această temă pe parcursul dezvoltării mele profesionale.
Totul pălește în fața acestui as în arta negocierii, pe numele său de Ionas Clark, cunoscut și drept domnul Copil. De câteva săptămâni încoace, a descoperit că poate negocia. Acum, ADN-ul scoțian nu prea e el învățat cu negociatul, cât scrie aia plătesc, cât ceri, atât îți dau, daca și eu consider că merită. Dar eu mă trag din neam de negustori. Nu o s-o uit pe mamaia Chițu cum negocia și o găleată de caise până ajungea la prețul pe care îl voia ea. Și într-un an mi-am luat și eu inima în dinți și am negociat o pereche de cercei de aur în Turcia, mai mult de dragul experimentului. Am folosit inclusiv tehnica, ah, nu, îmi pare rău, chiar nu pot da atât, of, și chiar îmi plăceau. Și m-au întors turcii din drum și au mai scăzut prețul :))
Și în calitate de antreprenor am negociat chiria locației pentru cursul de suedeză, până am ajuns la un așa numit win-win.
Ei, dar acum vine din urmă copilul, care la 3 ani jumate, vrea să vadă cam cât ar putea obține în favoarea lui. Crește inima mea de românaș negustor în mine când îl văd cum tratează situația.
-Ionas, se aproprie ora de plecare. Te mai joci 5 minute și apoi te pregătești?
-Mmmm, how about…10 minute?
-Cam mult, nu avem timp, hai 7 minute.
-Mmmm…9 minute?
Și uite așa pănă ajungem la un 6 minute de compromis.
Că dacă îl iau prea din scurt și îi zic că gata, e târziu și trebuie să plecăm, o dăm în dramă:
-Bine, dar sunt foarte foarte supărat cu tine. Tu nu mă lași niciodată pe mine să ma joc! Sunt foarte trist!
Așa că mai bine negociem puțin…
Știe și descrescător, mereu în avantajul lui. Exemplu, la masă:
-Mami, m-am săturat.
-Cred că mai intră 5 gurițe, Ionas.
-2?
-5, Ionas!
-3 gurițe?
-Bineee, hai 3 gurițe și gata.
Măcar zice sărutmâna pentru masă la sfârșit :)))
Azi, i-am dat vestea, credeam noi, minunată: Ionas, mergem 2 zile la mare! Și el de colo: How about 6 days?
Cam așa trec zilele noastre călduroase de vară. Mai sunt și lucruri pe care nu le negociem, spălatul pe dinți, somnul de prânz, dar pare că e ok cu aceste actvități obligatorii în majoritatea zileleor. Eu trebuie să mă reapuc să mai citesc niște strategii de negociere, că băiatul acesta al nostru e pe val, am nevoie să rămân în priză 🙂
La voi cum e? Aveți negustori înnăscuți în familie?
Sursa foto aici.
Alexandra Clark (Chițu) 