Home

Marți, nu mă credeam eu superstițioasă, dar iată că nici nu ne trezim bine și temperatura lui Ionas urca la 41.3. Am pus mâna pe el și ardea mai ceva precum un calorifer. Imediat mi s-a strâns stomacul punga, amintindu-mi de episodul din ianuarie cu gripa. Era ciudat, căci el tot se juca și umbla prin casă, doar se impleticea puțin din când în când.

In fine, a cedat destul de repede la Panadol, m-am mai liniștit puțin. Când sa adoarmă de prânz, iar urca la 40. Al doilea ceas rău al zilei. Deja îl anunț pe soț că ar fi bine daca ar putea pleca mai devreme de la birou, încât urma sa mergem la un spital.

Pe la ora 17:00 am ajuns la Marie Curie, cu secunde înainte să pornească o furtună serioasă. Macar furtuna ne-a purtat ceva noroc, deoarece nu era așa aglomerat. Ionas a fost văzut relativ repede de către un medic pediatru, care a decis că poate fi vorba despre o infecție urinară (avea și cuculețul puțin roșu în vârf) sau ceva viral (avea niște roșu în gât). Așa că ne-a trimis la chirurgie, să fie văzut și de un medic acolo, apoi la analize de urina și sânge la Synevo, in aceeași clădire.

Medicul chirurg, îmi pare rău că nu i-am reținut numele, a fost extrem de amabil și atent cu Ionas. Chiar daca intrau și ieșeau copii pe banda rulantă, a întrebat cum îl strigăm, a dat noroc cu el, i-a zâmbit și abia apoi l-a examinat. Tot a plâns mititelul, dar am apreciat foarte mult răbdarea dumnealui.

Apoi, am mers la analize. Pentru prima dată, i s-a recoltat sânge. Foarte greu momentul, Ionas era clar stresat și în suferință, Neil era mai mult decât empatic cu el, eu tot trebuia să îl încurajez și să îl țin, să terminăm. Macar a fost eficienta doamna asistență și totul a durat cred că un minut, lung minutul dar am ieșit repede de acolo.

Ne-a rămas partea cu așteptatul analizelor. Afara nu prea puteam să ieșim, pentru că ploua, pe jos nu prea puteam să îl lăsăm să se joace, că atingea absolut orice obiect, ia de încearcă să îl ții locului pe copilul kamikaze timp de o oră și douăzeci de minute. “Norocul” nostru că începea sa ii urce iar temperatura și nu avea chef de prea multă alergare, dar ușor tot nu a fost.

Când deja ni se duceau ultimele fărâme de baterii, au sosit și analizele. S-a dovedit a fi o infecție bacteriană, așa că a primit tratament cu antibiotic. In cele din urmă, aproape de ora 9 seara eram acasă. Cred că se putea și mai rău.

Ionas a mai avut episoade de temperatura până miercuri la prânz, apoi cred că a început să funcționeze antibioticul, căci a cedat. Din fericire, este cu chef de joacă și cu pofta de mâncare, ceea cea bucura foarte foarte tare. Din nefericire, a trebuit să stăm în casă, deci absolut totul este răvășit. Să nu mai spun că în sfârșit îmi crescuse media de pași zilnici la 10300, acum a scăzut la 9600 din cauza că două zile am făcut pauza. Este intens să petreci atâta timp in casă cu Ionas kamikaze, am făcut absolut de toate: jucat cu apa, băgat spaghete in sticla, călărit căluțul (eu fiind căluțul), citit cărți, ascultat muzica, jucat cu magnetii, cu plușurile, practic cam cu tot ce am găsit prin casă. Oricum el e un simpatic, râde și dacă fac pe elefantul, cred că mai greu a fost pentru mine să stau în casa.

Din pacate, zilele calde și frumoase de vară vin la pachet și cu foarte mulți viruși umblăreți. Aud de copiii din vecini că au micuții enterocolite, febră și altele. Vara nu-i că iarna, ce sa mai zic?

Sper sa fie acesta începutul nostru cu emoții de sezon estival 2019 și să nu mai avem probleme macar până începe creșa in septembrie 😄

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s