Alexandra Clark (Chițu)

E frumos să te plimbi, să vezi lumea, să descoperi locuri noi și să te bucuri de preparate locale, delicioase și apetisante. Poate vorbeste gurmanda din mine, căci știe că se aproprie o excursie la Milano și deja se gândește ce bunătăți va gusta acolo. Gurmanda din mine, nu eu 🙂

Devine totuși un pic mai greu când nu te descurci cu limba engleză. Ai vrea să te plimbi mai mult, dar îți e teamă că nu vei ști să comunici.

Îmi amintesc o întâmplare de care acum râdem, dar la vremea respectivă mi-a dat ceva sentimente de enervare și teamă. Prin 2017, am mers împreună cu soțul, fratele, cumnata și ai mei părinți la Roma. Italia a părut mereu o idee excelentă de city break pentru noi. Zbor scurt, cazări decente, mâncare delicioasă, aperoale corecte, ce să îți dorești mai mult.

Nici nu ieșisem din aeroport de tot, că un domn vine foarte nervos către tatăl meu și îi flutură insigna de polițist, era îmbrăcat în civil ce-i drept. Noi, mergând mai în față, nu înțelegeam de ce îi cere cu înverșunare tatălui meu cartea de identitate. Încercăm să clarificăm că tatăl meu nu înțelege engleza sau italiana și reușim să trecem peste. Afară, îl întreb:

-Ce-a avut cu tine, măi tati?

-Păi el m-a strigat în aeroport să mă opresc, îl auzeam Mister mister, dar eu am crezut că vrea să îmi vândă ceva și i-am făcut semn cu mâna să mă lase în pace.

Atunci, am bufnit cu toții în râs și ne-am bucurat că domnul polițist nu a fost mai nervos de atât.

În acel moment, eram cu toții, dar mă gândesc, chiar dacă nu ar fi înțeles, oare nu l-ar fi ajutat pe tatăl meu un traducator instant pe unde ar merge în țări străine, ca să îl scoată din încurcătură?

Mai în glumă, mai în serios, m-am uitat la aceste dispozitive Vasco și am observat că funcționează inclusiv ca translator imagine. Deci ar ajuta și la traducerea de meniuri. Socrii mei scoțieni vin deseori în vizită și nu toate meniurile au varianta în engleză.

Desigur, nici un aparat din lume nu m-ar fi salvat la prima mea vizită în Scoția, unde prima conversație cu actuala mea soacră a decurs cam așa:

-Alexandra, would you like some champaign?

-No, thanks.

-Ok…are you sure?

-Yeah thanks, I have my own shampoo.

(-Alexandra, vrei puțină șampanie?

-Nu, mulțumesc.

-Ok…ești sigură?

-Da, da, am șamponul meu).

Cam așa la noi în familie, cu vânzători ambulanți închipuiți și cu șampoane în loc de șampanii. Cu toate acestea, nu ne lăsăm și căutăm mereu oferte rezonabile de vacanțe. Fie că merg doar cu soțul, sau mergem toți trei, cu o pereche de părinți, sau cu prieteni, bugetul de vacanță există și e alimentat constant pentru plimbări. Cum îmi apare o notificare în telefon cu prețul unui zbor la ofertă, încep să derulez bilanțul în minte, să văd cât ne-ar costa încă o plimbare.

Mi-ar plăcea să îmi spui dacă ai o întâmplare amuzantă legată de neînțelegeri lingvistice, cum am avut noi.

Până atunci, menționez că acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2024.